Traditionala tuica fiarta este nelipsita de pe mesele romanilor in perioada geroasa a Sarbatorilor de iarna. Reteta acestei bauturi o regasim in cartea regretatului maestru gastronom, Radu Anton Roman, “Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti” (Editura Paideia).
Iata ce spunea autorul despre bautura preferata de romani:
“Tara friguroasa, prea putin temperata, dar foarte continentala, Romania si-a gasit, ca finlandezii ori norvegienii cu berea lor clocotita, incalzitoare interioare rapide, „buiote comestibile“ cum se amuza francezii sa le spuna. Tuica, care numai de prune poate fi, altminteri e rachiu (de mere, pere, caise, ori din ce o mai fi) e, sub dealurile argesene, de treizeci de grade, iar de la Hateg si Fagaras spre nord, pana-n hotarul vechi al Transilvaniei, de cincizeci si chiar optzeci de „tarii“, sub minunate nume: palinca (ceea ce inseamna vin ars in nibelungica), vinars, ginars, horinca. Tare ori slaba, e buna oricum! Si imaginati-va ce ar insemna viscolul romanesc, muscand ingrozitor din ferestre, fara lumina asta mica si delicata de pe masa, a tuicii fierte, la care sa se-ncalzeasca omul pe inserate”.
Reteta pentru tuica fiarta perfecta.
Ingrediente
Publicitate
• 500 ml tuica
• 5 lingurite miere
• 10 boabe piper
• 10 cuisoare
• 1 varf cutit scortisoara
Cum se face tuica fiarta perfecta. Reteta de la Radu Anton Roman
Mod de preparare
• Se pune tuica intr-un ibric la fiert cu piperul, scortisoara si cuisoarele
• Cand s-a incalzit de ies aburi se adauga mierea si se amesteca putin, pana se contopeste totul intr-un vis de iarna
• La primul semn, atentie, doar semn de clocot, se ia de pe foc si se acopera; se ofera in cescute mici de lut, cat mai stranse la gura, sa se raceasca incet si sa se concentreze parfumul binefacator, care ia raceala cu mana.
Atentie, aici gresesc multi romani, o lasa sa fiarba si nu mai are tarie si efect.
Radu Anton Roman – biografie
Radu Anton Roman s-a nascut pe data de 19 august 1948, in Fagaras. Dupa moartea mamei sale de cancer in anul 1962, se muta impreuna cu sora sa mai mica la Bucuresti. Dupa terminarea liceului, se inscrie la cursurile facultatii de drept din cadrul Universitatii din Bucuresti, la care renunta dupa scurt timp. Se inroleaza in armata, iar dupa terminarea stagiului militar, revine la Bucuresti cu intentia de a deveni scriitor.
In perioada de inceput a carierei sale literare, Roman accepta slujbe diverse pentru a se intretine, printre care un post de zidar pe santierul hotelului Intercontinental din Bucuresti, intre 1968 si 1969, invatator la Rausor, in 1970, pedagog si gardian de noapte la sanatoriul pentru copii din Timisul de Sus, in 1971, si bibliotecar la Biblioteca Municipala Bucuresti, intre 1976 si 1978. Roman urmeaza cursurile Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar in anul 1976 isi sustine dizertatia intitulata Clisee imperative in cronica de arta.
In 1983, Roman, in urma unei fracturi, este diagnosticat cu o boala congenitala demielinizanta, de care va suferi tot restul vietii. In urma aflarii diagnosticului, acesta se refugiaza in Delta Dunarii, de unde revine la Bucuresti in 1984.
In 1985, Radu Anton Roman publica volumul Zile de pescuit, alcatuit din unsprezece povestiri, cu actiunea stabilita intr-un oras pescaresc din Delta Dunarii, in timpul dictaturii lui Nicolae Ceausescu. Datorita elementelor de critica sociala ale volumului, percepute de catre autoritati ca fiind ostile Partidului Comunist Roman, Roman pierde functia de redactor al ziarului „Munca“, pe care o ocupa in perioada respectiva, si fortat sa se pensioneze medical.
Dupa revolutia din 1989, Roman revine in jurnalism, publicand des articole critice la adresa lui Ion Iliescu si impotriva continuitatii regimului comunist prin guvernarea FSN. In aceasta perioada, Roman realizeaza doua documentare despre Delta Dunarii, care il vor aduce in atentia publicului national si international: Paradisul pierdut, in 1990, si Delta, acum!, in 1991. Ambele documentare sunt produse si difuzate de Televiziunea Romana.
Datorita reputatiei de bun cunoscator al Deltei Dunarii, Roman este invitat de catre echipa lui Jacques-Yves Cousteau sa faca parte dintr-o expeditie documentara a Deltei, la care au mai participat, printre altii, zoologii Mihai C. Bacescu si Alexandru Marinescu, cercetatorul Adrian Gagea si geograful Ion Cepleanu. Expeditia este prezentata in cadrul emisiunii Cousteau’s Rediscovery of the World II, in anul 1992. Ulterior, Roman isi publica experientele si impresiile din aceasta expeditie sub forma unui jurnalul de calatorie, intitulat In Delta cu Jacques-Yves Cousteau, in anul 2001.
In 1995, Roman intra intr-o disputa legate de existenta unei bucatarii romanesti autentice cu filozofii Andrei Plesu si Ion Bansoiu, antropologul Vintila Mihailescu, si istoricul Mihai Oroveanu. In urma acestei discutii, Radu Anton Roman incepe sa lucreze la volumul de antropologie culinara Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti, publicat in 1998 si editat de catre Ion Bansoiu. Volumul nu a cunoscut un succes imediat, ci unul progresiv, care a culminat dupa ce Roman a devenit cunoscut ca realizator TV. Pana in prezent, Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti a fost publicat in cinci editii in limba romana si tradus si publicat in 2008 in limba engleza, iar in 2009 in limba franceza.
Intre 2001 si 2005 a realizat pentru Pro TV emisiunea cu profil culinar “Bucataria lui Radu”.
Radu Anton Roman a murit la varsta de 57 de ani, in Bucuresti, in urma unui infarct miocardic, si este inmormantat in cimitirul Bellu catolic.
Publicitate
Publicitate