O imagine cunoscuta tuturor, un reper pentru multi actori, un exemplu pentru milioane de oameni, celebrul Charlie Chaplin a incercat sa fie cat mai prezent si in viata fiicei sale, Geraldine.
In 1965, fiica lui se straduia sa-si faca loc in lumea dansului, la Paris, o lume cruda, cu multe exigente, care nu tinea cont de origini, iar de multe chiar si munca si talentul erau insuficiente. Atunci, artistul a simtit ca trebuie sa-si incurajeze fiica, asa ca i-a transmis un mesaj emotionant lui Geraldine.
Iata textul integral al scrisorii emotionante trimisa de acesta catre fiica sa.
Publicitate
”Fiica mea,
S-a lasat seara. Este noaptea de Craciun. Toate razboaiele fara nume din micul meu castel s-au potolit. Nu vreau sa-i trezesc pe fratele si sora ta. Chiar si mama ta doarme.
Dar unde esti tu? (…) Stii, oare, cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti spuneam basme despre frumoasa din padurea adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi invingea batranii ochi radeam de el si ii ziceam: “Pleaca de aici, somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”
Am vazut ce visuri ai, Geraldine, ti-am vazut viitorul, si-am vazut destinul. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana care pluteste pe cer. Am auzit pulicul spunand: ”O vedeti pe fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Ii mai stiti numele? Il chema Charlie.”Da, eu sunt Charlie! Sunt bufonul acela batran!
Azi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni zdrentarosi, dar tu dansezi in rochie de matase, ca o printesa. Dansurile si aplauzele te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar vino si cu picioarele pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig, infometati. Am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.
In lumea in care traiesti, nu exista numai dansuri si muzica, Geraldine!
La miezul noptii, cand parasesti sala de spectacol, poti uita de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata. Iar daca nu are bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Mergi din cand in cand cu metroul sau cu autobuzul, mergi si cunoaste-ti orasul.
Fii mai atenta in jurul tau, la oameni! Priveste vaduvele si copiii orfani. Spune-ti macar o data pe zi: “Sunt ca ei”. Da, esti ca ei, fiica mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului pentru a-si lua zborul, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena. Ia primul taxi si mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, mai mandre.
Nu vei avea parte de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflectorul lor este luna.
Uita-te cu atentie! Nu danseaza mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi cineva care danseaza, joaca mai bine decat tine! Dar tine minte: in familia lui Charlie Chaplin nu a certat nimeni soferul de taxi, nu a ras nimeni de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, tu iti continui viata.
Am stat foarte mult intr-un circ si tot timpul imi faceam griji pentru cei care fac echilibristica. Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat artistii de pe sarma. Poate la vreo petrecere fastuoasa vei fi fermecata de stralucirea unui diamant (…) Poate, intr-o zi te va cuceri chipul frumos al unui print. In acea zi vei fi acel echilibrist pe sarma, iar caderea va fi inevitabila. Dorinta mea este sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun.
Charlie a imbatranit, Geraldine.
Mai devreme sau mai tarziu rochiile albe, de scena, vor fi inlocuite de haine de doliu, pe care le vei imbraca pentru a veni la mormantul meu. Nu vreau sa te intristez. Uita-te insa in oglinda din cand in cand: acolo vei vedea trasaturile mele, in venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele nu-mi va mai curge prin vene, sa nu uiti ca Charlie a fost tatal tau. Nu am fost un inger, dar am incercat sa fiu om. Incearca si tu! Te sarut, Geraldine! Al tau, Charlie. Decembrie 1965”.
Publicitate
Publicitate