Hanul lui Manuc. Adevarul despre unul dintre cei mai vestiti mosieri din Balcani.

Ridicat intre anii 1806 si 1808, Hanu’ lui Manuc se afla pe locul ocupat odinioara de hanul Curtii domnesti din Bucuresti. Arhitectura acestui han a fost considerata inovatoare la vremea respectiva, deoarece Manuc isi dorea ca edificiul sau sa se distinga cu totul de fortificatiile din secolul al XVIII-lea. Desi detaliile arhitecturale initiale sunt cunoscute doar din descrierile inceputului secolului al XIX-lea, acestea contureaza o imagine impresionanta a unui han cu 107 camere, doua sali, zece depozite, 15 pivnite si 23 de magazine.

Manuc Bei, celebru comerciant si diplomat, unul dintre cei mai prosperi mari proprietari din Balcani in primele decenii ale secolului al XIX-lea, a devenit cunoscut datorita hanului sau din Bucuresti. Acesta ramane o bijuterie arhitectonica ce se bucura de apreciere si astazi.

O poveste notabila este legata de frumosul cerdac al Hanului lui Manuc.

Cei ce pasesc pragul hanului dinspre strada Franceza trec pe dalele de lemn catre curtea interioara. Aceste dale sunt originale, datand din inceputul secolului al XIX-lea, la fel ca si scarile din lemn de pe ambele parti ale intrarii. Aceste elemente au fost bine conservate timp de peste doua secole in curtea faimosului han.

„Cerdacul de lemn, similar unei terase moderne, se intinde pe doua niveluri, lungindu-se de-a lungul parterului si etajului intai. Pe interior, insoteste toate cele patru laturi ale cladirii, fiind intrerupt doar de pasajul catre curtea hanului. Aici se deschid toate incaperile de pe cele doua nivele, de la restaurante si cafenele actuale pana la intrarile celor 33 de camere de hotel,” afirma noii proprietari ai cladirii.

Manuc Bei, alaturi de arhitectii vremurilor sale, a ridicat una dintre cele mai impresionante constructii din Bucurestiul secolului al XIX-lea, o cladire ce a rezistat trecerii timpului. Decorurile sale exceptionale incanta si astazi vizitatorii, iar cerdacul splendid confera cladirii un farmec si o unicitate inegalabile.

La construirea acestuia, s-a imbinat stilul caselor traditionale taranesti cu cel al conacurilor boieresti din Muntenia, realizandu-se o armonie perfecta intre alb-var si nuantele ciocolatei ale lemnului.

Cerdacul frumos, un loc cu o istorie aparte, ramane o piesa de patrimoniu fascinanta.

Stalpii de sustinere, realizati din lemn, respecta traditiile constructiilor rurale si urbane din inceputul secolului al XIX-lea. Hanul a fost finalizat in 1808 si a devenit un loc de intalnire atat pentru trecatorii de rang inalt, cat si pentru cei obisnuiti. Aici se intruneau negustorii pentru a incheia afaceri profitabile, sau boierii si politicienii de rang inalt care discutau chestiuni importante in salile hanului, savurand o cafea turceasca si o narghilea.

„Manuc Bei a fost mult timp favoritul autoritatilor de la Istanbul, iar obiceiurile turcesti ale ocrotitorilor sai au fost pastrate si folosite la han. Se spune ca, dupa semnarea Acordului care a pus capat Razboiului Ruso-Turc din 1812, diplomatii celor doua puteri au sarbatorit depunerea armelor pe frumosul cerdac de lemn al Hanului lui Manuc. Astazi, acest loc gazduieste expozitii de fotografii ce surprind stilul de viata si imbracamintea societatii romanesti de la inceputul secolului al XX-lea”, precizeaza noii proprietari ai hanului.

La etaj, se aflau 107 camere pentru oaspeti. Manuc Bei (cunoscut si ca Manuc Marzaian) s-a nascut in 1769 la Rusciuc. In timpul domniei sultanului Mustafa al IV-lea, el a obtinut titlurile de dragoman si bei. Hanul lui Manuc a fost locul semnarii Tratatului de la Bucuresti din 1812, care a dus la ocuparea teritoriului dintre Prut si Nistru de catre Imperiul Rus.

In 1806, Manuc s-a stabilit in capitala Tarii Romanesti din cauza evenimentelor legate de razboiul ruso-turc. Constructia hanului a inceput in a doua jumatate a aceluiasi an si a fost finalizata in 1808. Arhitectura sa inovatoare s-a distins de celelalte hanuri-fortarete din vremea sa, iar Pacea din 1812 a reprezentat un moment definitoriu pentru faima hanului.