Conform prevederilor Codului Muncii din 2024, lucratorii au posibilitatea sa isi incheie contractul fara a fi necesar un anunt prealabil, insa doar in anumite circumstante. Atat demisia, cat si concedierea sunt termeni care denota situatii neplacute cu care individul se poate confrunta in cadrul activitatii sale profesionale.
Codul Muncii din 2024 clarifica aceste aspecte, precum si modul in care trebuie sa procedeze atat angajatii, cat si angajatorii in astfel de scenarii.
Demisia este definita in Articolul 81 al Codului Muncii din 2024 ca „decizia unilaterala a lucratorului de a pune capat contractului individual de munca, prin intermediul unei notificari scrise adresate angajatorului, dupa scurgerea unui termen de preaviz”.
Publicitate
Prin urmare, comunicarea demisiei prin intermediul unei notificari scrise este imperativa, fiind interzisa o simpla declaratie verbala.
„Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia lucratorului. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia confera lucratorului dreptul de a dovedi acest fapt prin orice mijloace de proba”, conform Articolului 81 din Codul Muncii.
Codul Muncii din 2024 defineste concedierea drept „incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului”. Decizia de concediere trebuie comunicata in scris lucratorului si trebuie sa contina obligatoriu:
motivatiile care stau la baza concedierii;
durata preavizului;
criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritati, conform articolului 69 alineatul (2) litera d), doar in cazul concedierilor colective;
lista tuturor pozitiilor disponibile in unitate si termenul in care lucratorii trebuie sa opteze pentru ocuparea unei pozitii vacante, conform articolului 64.
Este esential de mentionat ca legea precizeaza in mod clar si circumstantele in care angajatorul poate dispune concedierea, fie acestea legate de persoana lucratorului (de exemplu: savarsirea unei abateri grave de la regulile de disciplina), fie acestea legate de alte motive (de exemplu: desfiintarea postului de munca).
Perioada de preaviz
Durata preavizului este stabilita de parti in contractul individual de munca sau, in functie de caz, in contractele colective de munca aplicabile. Cu toate acestea, conform legii, durata preavizului „nu poate depasi 20 de zile lucratoare pentru lucratorii cu functii de executie, respectiv nu poate depasi 45 de zile lucratoare pentru lucratorii cu functii de conducere”.
Pe durata preavizului, contractul individual de munca isi continua toate efectele. In cazul in care contractul individual de munca este suspendat pe durata preavizului, acest termen va fi, de asemenea, suspendat.
Contractul individual de munca inceteaza la expirarea termenului de preaviz sau la renuntarea totala sau partiala a angajatorului la acest termen.
Demisia fara preaviz
Codul Muncii din 2024 reglementeaza si situatiile in care un lucrator poate parasi locul de munca fara a fi necesar sa respecte termenul de preaviz, astfel:
„Lucratorul poate demisiona fara preaviz in cazul in care angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca”, conform Articolului 81 din Codul Muncii.
Prin urmare, atunci cand angajatorul nu isi indeplineste obligatiile stabilite in contractul individual de munca, lucratorul poate demisiona fara preaviz.