Un antibiotic cu spectru larg utilizat de zeci de ani pentru tratarea unor infectii grave a ajuns din nou in atentia cercetatorilor. O ampla analiza publicata in JAMA Network Open a identificat o asociere intre administrarea cefepimei si o probabilitate mai mare de mortalitate, comparativ cu alte antibiotice din aceeasi familie. Specialistii avertizeaza insa ca rezultatele nu demonstreaza ca medicamentul este cauza deceselor si nu recomanda renuntarea la tratament atunci cand acesta este indicat.
Este vorba despre cefepima (cefepime), un antibiotic din clasa cefalosporinelor de generatia a patra. Medicamentul este utilizat in special in spitale pentru tratarea unor infectii bacteriene severe.
Noua cercetare readuce in discutie siguranta acestui antibiotic si, mai ales, importanta stabilirii corecte a dozei pentru fiecare pacient.
Ce au descoperit cercetatorii
Cercetatorii au realizat o revizuire sistematica si o meta-analiza bayesiana a studiilor in care cefepima a fost comparata cu alte antibiotice beta-lactamice.
Analiza a inclus 110 studii clinice randomizate si, in total, 22.598 de pacienti, ceea ce ofera cercetarii o baza de date considerabila.
Rezultatele au indicat o probabilitate statistica ridicata ca mortalitatea din orice cauza sa fie mai mare in grupurile tratate cu cefepima decat in cele care au primit alte antibiotice beta-lactamice.
Autorii au calculat o probabilitate posterioara de 94,4% ca cefepima sa fie asociata cu o mortalitate mai mare.
Care a fost diferenta observata
In studiile analizate, mortalitatea din orice cauza a fost de aproximativ 6,6% in randul pacientilor tratati cu cefepima, comparativ cu aproximativ 6,2% in grupurile care au primit alte antibiotice beta-lactamice.
Diferenta absoluta este, asadar, relativ mica. Tocmai de aceea, cercetatorii atrag atentia ca rezultatele trebuie interpretate cu prudenta si in contextul starii fiecarui pacient.
In plus, includerea studiilor nepublicate in analiza statistica a redus intensitatea asocierii, chiar daca probabilitatea unui posibil efect negativ a ramas peste 94%.
Ce este cefepima si cand se foloseste
Cefepima este un antibiotic cu spectru larg din familia cefalosporinelor. Este administrata de regula intravenos si este folosita mai ales in mediul spitalicesc.
Poate fi utilizata in tratamentul unor infectii bacteriene severe, inclusiv in anumite cazuri de:
- pneumonie;
- infectii urinare complicate;
- infectii abdominale;
- infectii ale pielii si tesuturilor moi;
- infectii provocate de anumite bacterii gram-negative;
- neutropenie febrila, in functie de situatia clinica.
Fiind un antibiotic important pentru infectiile severe, cefepima poate fi esentiala in anumite situatii, motiv pentru care autorii studiului nu sustin eliminarea sa din practica medicala.
Rezultatele nu inseamna ca antibioticul provoaca decese
Aceasta este una dintre cele mai importante precizari ale cercetarii.
Studiul identifica o asociere statistica, dar nu demonstreaza ca cefepima este cauza directa a mortalitatii observate.
Autorii descriu rezultatul drept un semnal global de siguranta care justifica investigatii suplimentare.
Pacientii inclusi in aceste studii sufereau adesea de infectii grave si puteau avea alte probleme medicale importante, iar mortalitatea din orice cauza nu permite stabilirea unui mecanism unic prin care antibioticul ar fi putut contribui la rezultat.
Dozarea ar putea avea un rol important
Un comentariu de specialitate publicat odata cu studiul ridica o ipoteza importanta: problema ar putea avea legatura nu doar cu medicamentul in sine, ci si cu modul in care este stabilita doza.
Cefepima este eliminata in mare parte prin rinichi, iar functia renala a pacientului este importanta pentru alegerea dozei potrivite.
Daca medicamentul se acumuleaza in organism, riscul unor reactii adverse poate creste.
Neurotoxicitatea, una dintre problemele cunoscute
Una dintre reactiile adverse serioase asociate cefepimei este neurotoxicitatea, in special atunci cand concentratia medicamentului in organism devine prea mare.
Aceasta poate fi asociata cu manifestari neurologice precum:
- confuzie;
- alterarea starii de constienta;
- agitatie sau modificari de comportament;
- miscari musculare involuntare;
- convulsii, in cazurile severe.
Riscul poate fi mai important la persoanele cu functie renala afectata, motiv pentru care ajustarea dozei reprezinta o parte esentiala a administrarii corecte.
Ce spun autorii studiului
Cercetatorii subliniaza ca rezultatele nu inseamna ca cefepima nu ar mai trebui utilizata.
Dimpotriva, antibioticul ramane important in tratamentul unor infectii severe si poate fi cea mai potrivita optiune in anumite situatii.
Rezultatele ar trebui sa conduca la cercetari suplimentare privind alegerea si optimizarea dozelor, monitorizarea pacientilor si identificarea persoanelor care prezinta un risc mai mare de reactii adverse.
Pacientii nu trebuie sa intrerupa antibioticul din proprie initiativa
Studiul nu reprezinta un motiv pentru intreruperea unui tratament prescris de medic.
Antibioticele sunt administrate in functie de tipul infectiei, bacteria suspectata sau identificata, gravitatea bolii, functia renala, varsta si alte caracteristici ale pacientului.
In cazul infectiilor severe, administrarea antibioticului potrivit poate fi vitala.
Pacientii care primesc cefepima si au nelamuriri privind tratamentul trebuie sa discute cu medicul care ii ingrijeste si sa nu modifice singuri doza sau durata administrarii.
De ce este important acest studiu
Analiza este importanta deoarece reuneste datele provenite din peste o suta de studii clinice randomizate si readuce in atentie o intrebare privind siguranta cefepimei care a mai fost analizata de comunitatea medicala.
Autorii considera ca semnalul observat justifica studii prospective suplimentare, in special pentru a determina daca anumite strategii de dozare si monitorizare ar putea imbunatati siguranta tratamentului.
Concluzia pentru pacienti nu este ca cefepima trebuie evitata, ci ca antibioticele puternice trebuie utilizate numai atunci cand sunt indicate, in doza potrivita si sub supraveghere medicala. Beneficiile si riscurile trebuie evaluate individual pentru fiecare pacient.
Alte Stiri
