— Radu si cu mine trebuia sa cumparam un apartament impreuna.
Pentru cateva secunde am crezut ca n-am auzit bine.
— Ce apartament?
Radu s-a apropiat imediat de ea.
— Alina, ajunge. Nu e momentul.
— Ba cred ca este exact momentul, i-a raspuns ea. Pentru ca si eu vreau sa aflu cu cine am avut de-a face.
Apoi s-a intors spre mine.
— Ma numesc Alina. Nu stiam ca este casatorit. Mi-a spus ca a divortat acum trei ani si ca locuieste singur. Mi-a spus chiar ca fosta lui sotie se numeste Carmen.
Am simtit cum mi se strange stomacul.
Deci eu existam in povestile lui. Doar ca eram „fosta sotie”.
— Si apartamentul? am intrebat.
— In Brasov. Mi-a spus ca vrea sa ne mutam acolo pana la sfarsitul anului.
Brasov.
Exact orasul in care imi spusese mie ca pleaca in delegatie.
Radu a incercat sa ma traga deoparte.
— Carmen, vino sa vorbim. Lucrurile nu sunt asa cum par.
Mi-am retras mana.
— Nu ma atinge.
Alina si-a scos telefonul din geanta.
— Mai este ceva.
Radu s-a schimbat la fata.
— Alina, termina!
Felul in care a spus-o m-a facut sa inteleg ca urma ceva de care ii era mult mai frica decat de faptul ca il prinsesem cu alta femeie.
— Arata-mi, i-am spus.
„Avansul este rezolvat”
Alina a deschis conversatia cu el si mi-a intins telefonul.
Nu m-am uitat la declaratiile de dragoste. Nu m-au interesat inimioarele, promisiunile sau fotografiile lor.
Privirea mi s-a oprit asupra fotografiei unui document trimis de Radu cu cateva zile inainte.
Era o oferta pentru un apartament.
Sub fotografie, Radu ii scrisese:
„Avansul este rezolvat. Saptamana viitoare putem semna.”
— Ce avans? am intrebat.
Alina m-a privit nedumerita.
— Cincizeci de mii de euro. Mi-a spus ca sunt economiile lui.
Am simtit ca-mi fug picioarele de sub mine.
Noi aveam aproape exact suma aceea pusa deoparte.
Nu erau „banii lui”.
Erau economiile noastre.
Bani stransi in ani intregi. Renuntasem la vacante, amanasem schimbarea masinii, pusesem deoparte luna de luna. Ii considerasem siguranta noastra pentru anii care urmau.
Cu aproximativ doua luni inainte, Radu venise acasa si imi spusese ca banca la care tineam economiile nu mai avea conditii bune.
— Ar trebui sa-i mutam, Carmen. Am gasit o varianta mai avantajoasa.
Nu avusesem niciun motiv sa ma indoiesc de el.
Era sotul meu de 18 ani.
Semnasem niste documente si il lasasem sa se ocupe.
Acum, in fata hotelului, toate piesele incepeau sa se lege.
M-am uitat la el.
— Ai luat banii nostri?
Radu si-a coborat privirea.
— Carmen…
— Te-am intrebat daca ai luat banii nostri.
Nu mi-a raspuns.
Nici nu mai era nevoie.
Atunci si Alina a inteles ca fusese mintita
— Ce inseamna „banii nostri”? a intrebat ea.
Radu parea prins intre noi doua si nu mai gasea nicio poveste care sa-l salveze.
— Putem discuta maine, a spus. Nu are rost sa facem scandal aici.
Am inceput sa rad.
Nu pentru ca mi se parea ceva amuzant.
Era rasul acela nervos care vine cand realitatea devine atat de absurda incat nu mai stii cum sa reactionezi.
— Ai luat economiile familiei ca sa cumperi un apartament cu o femeie careia i-ai spus ca esti divortat si acum te preocupa ca facem scandal?
Alina s-a indepartat de el.
— Radu, spune-mi ca nu este adevarat.
El a tacut.
Atunci am vazut pentru prima data ca femeia pe care, cu zece minute inainte, o considerasem amanta care imi distrusese casnicia era aproape la fel de socata ca mine.
— Eu n-am stiut, mi-a spus. Iti jur ca nu am stiut ca este casatorit si nici ca banii sunt ai vostri.
Am privit-o cateva secunde.
In mod ciudat, nu simteam furie fata de ea.
Radu ne mintise pe amandoua.
Doar ca eu riscam sa pierd mult mai mult decat un barbat.
Riscul era sa fi pierdut economiile unei vieti.
In masina am deschis aplicatia bancii
N-am mai vrut sa aud nicio explicatie.
M-am intors si am plecat spre masina in care ma astepta sora mea.
— Carmen, ce s-a intamplat?
— Du-ma acasa.
— Dar Radu?
— Te rog. Doar du-ma acasa.
Dupa cateva minute de mers, mi-am scos telefonul.
Am deschis aplicatia bancii.
Am intrat in contul in care stiam ca se aflau economiile.
Soldul era atat de mic incat am crezut ca am deschis contul gresit.
Am iesit.
Am intrat din nou.
Aceeasi suma.
Am inceput sa verific istoricul tranzactiilor.
Banii nu disparusera intr-o singura zi.
Fusesera mutati treptat, prin mai multe operatiuni facute in ultimele saptamani.
— Opreste masina, i-am spus surorii mele.
— Ce ai?
— Opreste.
A tras pe dreapta.
I-am intins telefonul.
— Uita-te.
A privit ecranul si apoi s-a uitat la mine.
— Carmen… unde sunt banii?
— Cred ca tocmai am aflat.
In noaptea aceea, Radu a venit acasa
Am ajuns acasa inaintea lui.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa fotografiez tranzactiile pe care le puteam vedea si sa-mi trimit capturile pe adresa mea de e-mail.
Nu stiam inca exact ce se intamplase si nici ce putea fi recuperat. Stiam doar ca nu mai voiam sa ma bazez pe explicatiile lui.
Putin dupa miezul noptii, am auzit cheia in usa.
Radu a intrat.
Nu mai avea geanta cu care plecase in presupusa delegatie.
S-a asezat in fata mea.
— Trebuie sa ma asculti.
— Unde sunt banii?
— Nu i-am pierdut.
— N-am intrebat daca i-ai pierdut. Te-am intrebat unde sunt.
A tacut.
— O parte sunt intr-un cont separat.
— Pe numele cui?
N-a raspuns.
— Pe numele cui, Radu?
— Pe numele meu.
Am simtit o liniste ciudata.
In seara aceea parca nu mai aveam lacrimi.
— Si apartamentul?
— Nu am cumparat nimic.
— Dar urma sa cumperi.
— Am facut o prostie.
— O prostie este sa uiti o aniversare. Tu ai dus o viata dubla si ai mutat economiile noastre fara sa-mi spui.
A incercat sa-mi explice ca relatia cu Alina incepuse cu cateva luni inainte. Ca nu intentionase sa ajunga atat de departe. Ca lucrurile „scapasera de sub control”.
Dar apoi a spus propozitia care m-a facut sa inteleg ca nu mai exista nimic de reparat.
— Oricum, banii ii castigasem mai mult eu.
L-am privit fara sa spun nimic.
Dupa 18 ani de casnicie, dupa toate perioadele in care eu tinusem casa, dupa toate lunile in care il sprijinisem cand afacerea lui mersese prost, economiile devenisera dintr-odata „banii lui”.
— Pleaca, i-am spus.
— Carmen…
— Nu maine. Acum.
A doua zi dimineata am primit un mesaj de la Alina
Nu stiu de unde imi gasise numarul. Probabil din telefonul lui Radu.
Mesajul era scurt:
„Imi pare rau. Am incheiat orice legatura cu el. Am ceva ce cred ca trebuie sa vezi.”
Mi-a trimis apoi mai multe capturi din conversatiile lor.
Printre ele era una care m-a facut sa ma asez.
Cu aproape o luna inainte, Alina il intrebase:
„Carmen nu va avea nicio pretentie la apartament?”
Iar Radu ii raspunsese:
„Nu. Totul este rezolvat.”
Am citit mesajul de mai multe ori.
Nu mai era vorba despre o aventura facuta din impuls.
Omul cu care traisem 18 ani isi pregatea o alta viata in timp ce venea in fiecare seara acasa si se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
In urmatoarele zile am incetat sa mai caut explicatii
Multa vreme am crezut ca, daca voi afla „de ce”, o sa-mi fie mai usor.
Nu mi-a fost.
Uneori nu exista o explicatie care sa repare o tradare.
Am cerut ajutor de specialitate pentru a clarifica situatia banilor si a documentelor pe care le semnasem. O parte importanta din economii nu fusese inca folosita pentru cumpararea apartamentului, ceea ce a facut situatia mai putin grava decat ma temusem in prima seara.
Dar casnicia noastra se terminase pentru mine in fata acelui hotel.
Nu in momentul in care am vazut-o pe Alina.
Nici macar in momentul in care am aflat ca ii spusese ca este divortat.
S-a terminat cand am inteles ca omul langa care dormeam isi construia in secret o viata noua folosind inclusiv ceea ce construiseram impreuna.
Sase luni mai tarziu
Nu m-am impacat cu Radu.
Alina nu a ramas nici ea cu el.
Am vorbit o singura data dupa aceea, la telefon.
Mi-a spus:
— Probabil ma urasti.
— Nu, i-am raspuns. Tu ai cunoscut un barbat divortat. Eu am fost casatorita cu un barbat care nu exista.
A fost ultima noastra conversatie.
Astazi, cand ma gandesc la seara aceea, cel mai ciudat lucru este ca am plecat spre hotel convinsa ca cel mai rau lucru pe care il puteam descoperi era o infidelitate.
M-am inselat.
Uneori tradarea nu este doar persoana pe care o gasesti langa omul tau.
Este tot ceea ce descoperi ca s-a construit in spatele tau, in timp ce tu inca aveai incredere.
Aceasta este o poveste fictionala, creata in scop narativ.
Alte Stiri
