Medic roman: „Mesaj dedicat Marinei Ovseannikova, care a intrerupt, pentru un moment, propaganda Kremlinului la televizor, si a intrat in istorie”

Medicul Gabriel Diaconu a postat un mesaj dedicat jurnalistei Marina Ovseannikova, femeia care a indraznit sa intrerupa o emisiune in direct la televiziunea de stat rusa.

Iata mesajul integral:

„Dedicat Marinei Ovseannikova, care a intrerupt, pentru un moment, propaganda Kremlinului la televizor, si a intrat in istorie…

Publicitate

Adevarul este ca vom continua. Vom persevera. Vom continua sa construim.

Vom ramane rezilienti. Ne vom pastra lucrurile in care credem. Ne vom afirma valorile.

Ne vom sprijini unii pe altii. Chiar si cand este greu. Chiar si cand ne certam. Chiar si cand nu suntem de acord unii cu ceilalti despre cel mai bun fel in care se pot rezolva unele probleme.

Vom ramane uniti. Trebuie sa reusim. Pentru ca, astazi, noi suntem o tara libera, pentru ca avem instrumentele si drepturile conjuncte acestei libertati. Pentru ca, avandu-le, avem o obligatie morala.

Avem aceasta obligatie morala. Si prin ea denuntam raul, tirania si pornirea sangeroasa a celuilalt. Pornirea de-a subjuga, de a cotropi, de a distruge, de a nivela in tarana o lume dupa bunul sau plac.

Avem aceasta obligatie morala de a primi, de-a alina, de-a ocroti pe cei stramutati de la casele lor. Pe cei care si-au vazut vietile distruse. Cei care si-au facut drum catre tara lui nicaieri, ingroziti pentru sine.

Ingroziti pentru cei ramasi sa lupte. La randul lor si ei ingroziti sa nu moara, sa mai apuce sa-si vada copiii si sa-i stranga in brate.

Avem obligatia sa fim mai mult decat simpli oameni. Sa fim un lant de oameni. O comunitate de oameni. Din napastuinta noastra, si din orgoliile noastre, si din luptele noastre intestine care ne dezbina si care ne irosesc atatea momente,

Din slabiciunea noastra si din defectele noastre ca neam, ca popor,

Avem nevoie sa ne ridicam, in obligatie, si sa fim solidari.

Cine stie cand si cum se va termina acest timp. Ar putea sa se termine rau, si sa fie – posibil – un ultim lucru, un ultim strigat de umanitate catre neant.

Sau ar putea sa se termine bine, si probabil va fi bine. Speram ca va fi bine. Luptam sa fie bine. Si atunci oricat de grea trairea, si oricate momente negru au fost, vom afla despre noi ca, de fapt, in tot acest timp n-am trait degeaba. Si n-am muncit degeaba.

Nu ne-am perindat printre doua concedii, sau printre doua raioane la super-market, sau printre doua peroane, sau doua niveluri intr-o parcare subterana. N-am plimbat tava la vreun restaurant la mall, si nu ne-am plictisit de moarte asteptand sa iasa nevasta de la magazin, sau copilul de la locul de joaca.

Ne vom regasi in acea fractiune a istoriei in care razboaiele sunt mai mult decat despre moarte, despre anihilare, despre distrugere si sfarsituri. Razboaiele sunt si despre forta legaturilor dintre oameni, despre indrazneala de a continua chiar si cand pare ca nu mai ai pentru ce sa traiesti, pentru ce sa lupti. Sunt despre intentia vadita a oamenilor de-a gasi, totusi, pacea. Sunt despre presiunea crescanda a sperantei de neoprit.

Caci speranta e de neoprit cata vreme oamenii isi dau voie sa fie oameni. Cand rezista tentatiei de-a fi bestii de prada. Cand se bucura de bucuria unui copil ca a primit o gogoasa fierbinte, si un pahar de suc. Sau cand primeste un cadou dat cu inima deschisa.

Sau cand cineva ridica pe altcineva de la pamant si-i aduce aminte ca nu e singur, chiar daca singur s-a regasit.

Ne trebuie, laolalta, acest resort comun. Cat sa ne putem, mai apoi, reintoarce la vechile noastre probleme. La politicienii nostri corupti. La parlamentarii nostri analfabeti. La absenteismul nostru la urne. La problema parcarilor in marile orase, si de ce n-avem pe cate gradinite ne-ar trebui. La dramele banale.

Speram, visand la dramele banale de odinioara.

Nu poate distruge mania, si mania, regimului Putin cat putem noi, de fapt, construi si reconstrui. Astazi o neagra cangrena, Ucraina va invinge boala teribila care-a cuprins-o.

Iar in ziua respectiva nu doar ca vom continua sa fim vecini. Dar vom fi si frati si surori, legati pururi de ce facem noi, astazi, pentru poporul lor. O recunostinta care nu cere multumiri, care nu cere validare.

Dar care are sa insemne ca poate-si vor face ei vacante la noi, sau noi vacante la ei. Poate ca vor face afaceri la noi, sau noi afaceri la ei. Si poate ca vor fi oameni care sa se intalneasca, sa se iubeasca in aceste vremuri, cat sa vindece parti trecute din istorie, invocate azi de diversi dementi ca motiv de razboi.

Ajuta Ucraina de astazi, ca sa ajuti Romania de maine. Fii tu cel care incalca, de bunavoie, toate stereotipurile si neadevarurile spuse atat despre noi, cat si despre ei. Fii tu om de omenie, caci pesemne ca acesta este ceasul sa fii.

N-ar trebui sa-ti vina greu toate aceste ganduri, ma gandesc. Stiu ca eu le aveam dintotdeauna in mine, doar ca stateau, asteptand. Dar acum nu mai asteapta, caci auzim, toti, strigatele de ajutor din departare”, a scris medicul pe pagina sa de Facebook.

Publicitate

Publicitate

Author: Camelia

Drimboi Camelia este redactor sef al siteului noutati.info Editor cu mare experienta in alegerea celor mai bune stiri pentru cititori. Pasionata de astrologie, horoscop, bucatarie, retete culinare, showbiz, vedete, sanatate, evenimente politice recente, are o vasta experienta redactionala, lucrand pentru proiecte majore in Romania ( andreilaslau.ro; sanatateinbucate.com, bucatarianoastra.online samd ). Specializată în continut video, a fost social media manager pe cele mai mari pagini de Facebook din Romania, generand continut valoros cu engagement masiv si milioane de vizualizari. A lucrat pe teme de alimentație, sănătate, știrile zilei, politică, naturiste.