Mostenirea unei case, a unui teren, a unor economii sau a altor bunuri poate ridica numeroase probleme atunci cand succesiunea nu este facuta imediat dupa deces. Una dintre cele mai frecvente intrebari este: dupa cati ani se pierde dreptul la mostenire?
In Romania, raspunsul nu depinde pur si simplu de numarul de ani care au trecut de la deces. Este esential sa facem diferenta intre dreptul de a accepta mostenirea si drepturile pe care o persoana le are dupa ce mostenirea a fost acceptata.
In cat timp trebuie acceptata mostenirea
Potrivit regulilor prevazute de Codul civil, dreptul de optiune succesorala se exercita, in principiu, in termen de un an de la data deschiderii mostenirii. De regula, mostenirea se deschide la data decesului persoanei.
In acest interval, persoana chemata la mostenire poate sa accepte succesiunea sau sa renunte la ea. Acceptarea poate fi expresa, dar in anumite situatii poate rezulta si din acte sau fapte care demonstreaza fara echivoc intentia de a accepta mostenirea.
Asadar, ideea potrivit careia un mostenitor poate astepta oricat fara sa faca nimic si apoi sa solicite automat partea sa nu este corecta.
Ce se intampla daca a trecut mai mult de un an
Faptul ca a trecut un an de la deces nu inseamna automat ca persoana respectiva „pierde casa” sau ca bunurile sunt preluate imediat de ceilalti mostenitori. Trebuie analizat daca mostenirea a fost sau nu acceptata in termenul legal si in ce mod.
De exemplu, pot exista situatii in care un mostenitor a facut in termen acte ce pot avea semnificatia unei acceptari tacite a mostenirii. Tocmai de aceea, fiecare caz trebuie analizat in functie de documente si de actiunile concrete ale mostenitorului.
Acceptarea tacita poate avea o importanta uriasa
Acceptarea unei mosteniri nu se face obligatoriu numai printr-o declaratie data la notar. Codul civil recunoaste si acceptarea tacita, atunci cand succesibilul savarseste un act sau un fapt pe care nu l-ar putea face decat in calitate de mostenitor si din care rezulta intentia de acceptare.
Nu orice actiune referitoare la bunurile persoanei decedate reprezinta insa automat acceptare tacita. Actele de conservare, supraveghere sau administrare provizorie pot avea un regim diferit.
De aceea, simplul fapt ca cineva a locuit intr-un imobil, a platit anumite cheltuieli sau s-a ocupat de bunuri nu trebuie interpretat automat, fara analiza situatiei juridice, ca dovada suficienta a acceptarii succesiunii.
Succesiunea poate fi dezbatuta si dupa mai multi ani
O confuzie frecventa este aceea dintre acceptarea mostenirii si dezbaterea succesiunii la notar. Sunt doua lucruri diferite.
Este posibil ca succesiunea sa fie dezbatuta la mult timp dupa deces, inclusiv dupa mai multi ani. Problema esentiala va fi insa stabilirea persoanelor care au calitatea de mostenitori si a modului in care acestea si-au exercitat dreptul de optiune succesorala.
Prin urmare, faptul ca familia nu a mers imediat la notar nu inseamna, prin el insusi, ca toate drepturile asupra mostenirii au disparut.
Exemplu simplu: o casa ramasa de la parinti
Sa presupunem ca un parinte moare si lasa in urma o casa si doi copii. Au trecut cinci ani, iar succesiunea nu a fost facuta.
Nu se poate spune automat ca dupa cinci ani casa nu mai poate fi mostenita. Trebuie verificat, printre altele, daca cei doi copii au acceptat mostenirea in termenul prevazut de lege, expres sau tacit, daca exista declaratii de renuntare si daca au existat acte care au produs efecte juridice asupra succesiunii.
Poate un frate sa faca succesiunea fara ceilalti?
Unul dintre mostenitori poate initia procedura succesorala si poate solicita deschiderea dosarului la notar. Asta nu inseamna insa ca ii poate elimina pur si simplu pe ceilalti mostenitori care au drepturi succesorale.
Notarul trebuie sa stabileasca persoanele cu vocatie succesorala, calitatea mostenitorilor, masa succesorala si cotele care le revin, pe baza legii, a actelor prezentate si, dupa caz, a testamentului.
Daca exista neintelegeri serioase cu privire la calitatea de mostenitor, bunurile succesorale sau drepturile partilor, problema poate ajunge in instanta.
Ce se intampla daca exista un testament
Existenta unui testament poate modifica persoanele care primesc anumite bunuri sau cotele succesorale, dar testamentul nu inlatura in toate situatiile drepturile prevazute de lege pentru mostenitorii rezervatari.
Descendentii, sotul supravietuitor si, in anumite conditii, ascendentii privilegiati beneficiaza de protectia rezervei succesorale. Situatia concreta trebuie verificata in functie de rudele ramase in viata si de continutul testamentului.
Ce acte sunt necesare pentru succesiune
Documentele pot diferi in functie de situatie, insa in mod obisnuit pot fi necesare:
- certificatul de deces;
- actele de identitate ale mostenitorilor;
- certificate de nastere si, dupa caz, de casatorie;
- actele de proprietate asupra casei, terenurilor sau altor bunuri;
- documente privind conturile bancare si alte bunuri ale persoanei decedate;
- testamentul, daca exista;
- alte documente solicitate de notar pentru stabilirea masei succesorale si a mostenitorilor.
Daca au trecut 10, 20 sau chiar 30 de ani, mai poate fi facuta succesiunea?
Vechimea decesului nu ofera singura raspunsul. O succesiune poate ajunge sa fie dezbatuta la multi ani dupa deces, dar notarul sau, daca exista un litigiu, instanta trebuie sa stabileasca situatia juridica a mostenitorilor si a bunurilor.
Cu cat trece mai mult timp, cu atat pot aparea probleme suplimentare: documente pierdute, mostenitori care au decedat intre timp, succesiuni succesive, schimbari in evidentele cadastrale sau fiscale si dificultati in dovedirea unor fapte petrecute cu multi ani in urma.
Mostenirea acceptata nu dispare pur si simplu dupa cativa ani
Este importanta si aceasta diferenta: termenul pentru exercitarea optiunii succesorale nu trebuie confundat cu ideea ca proprietatea dobandita prin mostenire „expira” dupa un anumit numar de ani.
Daca o persoana a dobandit in mod legal drepturi succesorale, simpla trecere a timpului nu inseamna automat ca partea sa din mostenire trece la un frate, o sora sau o alta ruda. Pot exista insa situatii juridice distincte, inclusiv litigii privind proprietatea, posesia, partajul sau uzucapiunea, care trebuie analizate separat.
Ce trebuie sa faca un mostenitor
Cel mai sigur este ca persoana care stie ca poate avea drepturi asupra unei mosteniri sa nu amane clarificarea situatiei. Primul pas poate fi verificarea actelor si prezentarea la un notar public, mai ales atunci cand exista case, terenuri, conturi bancare sau mai multi mostenitori.
Daca au trecut deja mai multi ani de la deces, acest lucru nu trebuie interpretat automat nici ca pierdere a mostenirii, nici ca dovada ca dreptul exista in continuare in orice conditii. Conteaza daca si cum a fost acceptata mostenirea, precum si situatia juridica exacta a bunurilor.
Alte Stiri
