Noi dezvaluiri despe azilele groazei. O fosta angajata il da in vileag pe Viorel Pasca: ”Tot ce gateam pentru bolnavi era din…”

Publicitate

Noi informatii ies la iveala in ancheta privind azilele ilegale din judetul Bihor. O fosta angajata a centrelor administrate de Viorel Pasca vorbeste despre experienta traita in cele patru luni in care a ingrijit persoane varstnice si descrie conditiile in care acestea ar fi fost tratate. Marturia femeii aduce in prim-plan acuzatii privind alimentatia, ingrijirea beneficiarilor, administrarea medicamentelor si modul in care era organizata activitatea in aceste locatii.

Fosta angajata povesteste cum a ajuns sa lucreze in centrele lui Viorel Pasca

Cati, in varsta de 44 de ani si mama a doi copii, afirma ca a ajuns sa lucreze in casele de batrani dupa ce l-a cunoscut pe unchiul lui Viorel Pasca, pastor religios. In acea perioada, spune femeia, traversa un moment extrem de dificil din viata personala si cauta o solutie pentru a-si intretine familia.

„Eram intr-o perioada grea, ma despartisem de sot, locuiam in casa fratelui meu, veche, gata sa cada. Eram disperata”, povesteste femeia.

Oferta de munca a venit la scurt timp, iar posibilitatea de a locui impreuna cu cei doi copii a determinat-o sa accepte fara ezitare.

„Cand mi-au zis ca pot sa iau si copiii cu mine, n-am mai stat pe ganduri. Am plecat. Mi-au facut mutatia pe azil, acolo, viza de flotant in buletin. Mi-au promis ca o sa stau intr-o casa, in sat, separat, ca e numai provizoriu ca stam la un loc cu bolnavii. Dar nu au mai zis nimic dupa aia.

Toti care lucrau pentru el erau pocaiti (n.red. – penticostali). La Tinca (n.red. – comuna din Bihor), au si un centru de copii, unde au copii in grija. Copii in plasament. De ei se ocupa Sabin Pasca, baiatul lui Viorel. Dupa ce-am plecat, in locul meu, au adus o femeie din Dumbrava, cu o fetita care ar fi trebuit sa fie in clasa a patra, dar ea nu facuse nici macar o zi de scoala”, povesteste femeia, potrivit Libertatea.ro.

Ce atributii avea in azil si cum erau ingrijiti beneficiarii

Potrivit marturiei sale, responsabilitatile zilnice erau numeroase. Ea sustine ca pregatea mesele, facea curatenie, administra tratamentele prescrise si ii ajuta pe varstnici la igiena personala.

”Cum era la mine o zi de lucru la ei. Dimineata, cand ma trezeam, luam medicamentele, mergeam la fiecare casuta si le dadeam. Medicamentele erau puse in caserole, pentru fiecare casuta, cu tratamentul pentru fiecare camera. Asa mi le aducea de la Dumbrava asistenta. Duminica seara ne aducea tratamentul pentru toata saptamana. Fiecare cutie avea scris numele la bolnav. La inceput, a fost mai greu, apoi m-am obisnuit. Erau tot felul de bolnavi. Si psihic, si paralizati, cu escare, cu bube.

Dupa ce dadeam medicamentele, mergeam si puneam de ceai. Le faceam ceai din zahar ars si apa. Mai veneau crestini din astia si ne donau plante pentru ceai, dar cand se terminau, faceam din ce aveam. Si unsoare (n.red. – untura de porc), unsoare pe paine le dadeam. Aveam in camara galeti de 20 de litri cu unsoare. Asta le dadeam. Incercam sa nu le dau doar unsoare, asa, sa mai bag ba ceapa, ba ardei, ce gaseam prin camara. Poate erau si cu diabet, si cu alte probleme. Dar daca nu le cunosteam bolile, le dadeam la toti la fel, unsoare pe paine.

La pranz aveam doua feluri de mancare, supe, ciorbe si ba piure, ba pilaf, cu carne langa. Le aducea, numai ca toate produsele, ce aveam noi in lada, erau expirate. Pentru copiii mei, cumparam din sat, le faceam mancare separat. Prima si prima data, eu n-am stiut care-i treaba, cand m-am dus acolo. Cand faceam mancare pentru bolnavi, ne puneam si mancam cu totii. Pana am observat eu ca toate erau… N-am putut sa le mai dau la copii. O colega mi-a spus, ea era din sat, uite care-i treaba, o sa te rog frumos sa nu le mai dai la copii sa manance, ca astea-s produse expirate…. Si n-am mai… De atunci, le cumparam la copii, aveam o olicica si le faceam in ea mancare”, mai povesteste femeia.

Curatenie, ingrijire si ajutor din partea beneficiarilor

Fosta angajata afirma ca, pe langa activitatile de ingrijire, trebuia sa se ocupe si de intretinerea spatiilor, iar o parte dintre beneficiari o ajutau la diverse treburi gospodaresti.

Publicitate

”In zilele de baie, cand faceam baie la femei, le schimbam si asternuturile, sa fie asternuturile curate. La fel, cand faceau baie barbatii, adunam asternuturile. Dar ma mai ajutau si ei. Ma ajutau bolnavii foarte mult. Si prin gradina, la tocat zarzavat, la curatenie, stergeau praful, geamurile, ma ajutau foarte mult. Femeile ma ajutau la impachetat haine. Sa nu spun ca am facut numai eu singura… Nu prea am avut bolnavi la pat. Se mai puteau misca. Daca erau la pat, ii duceam cu carutul la dusuri, ii spalam, ii imbracam acolo. Am avut paralizati numai de la mijloc in jos sau pe partea stanga, pe partea dreapta…”, mai povesteste femeia.

Sustine ca era platita fara contract de munca

Cati afirma ca activitatea desfasurata nu era reglementata printr-un contract de munca si ca primea lunar aceeasi suma de bani.

„Ma plateau cu 2.000 de lei pe luna. Nu am semnat nimic cu ei, nici o hartie. Mi-i dadeau la timp banii, mi-i dadeau”, mai spune femeia.

Momentul in care a decis sa plece din centrul de ingrijire

In toamna anului 2022, femeia spune ca a hotarat sa paraseasca locul de munca. Ea relateaza ca decizia a provocat un conflict cu Viorel Pasca si descrie atmosfera tensionata din acea zi.

„Au fost momente ciudate, cand venea acolo, toti stateau smirna!”

„Am anuntat acolo, pe Delia, «lasa, fata, ca o sa te razgandesti, eu nu vreau sa pleci». Era o fata foarte de treaba, foarte blanda, buna la suflet. Mereu aducea cate ceva pentru copii, ba dulciuri, ba jucarii. Era buna. «Delia, eu vreau sa plec, eu nu mai vreau sa raman!»

A venit el (n.red. – Viorel Pasca) nervos, «Auzi, care-i treaba? De-aici pleci cand vreau eu, ma, nu cand vrei tu!». I-am raspuns, plangand: «Ba nu, astazi vreau sa plec!», «Da? Atunci pleaca!». M-a dat afara. Cu lucrurile in saci de plastic. Tot ce-aveam noi. Mi le-a pus in fata casei si-a-ncuiat casa. Si am stat pana seara la noua, pana am gasit o masina. Am stat cu copiii in curtea azilului, ii tineau batranele in brate, mai ales pe aia mica. Da, au fost niste momente ciudate. Viorel Pasca nu prea venea pe acolo. Si cand venea, toata lumea statea smirna. Eu ma inchideam in bucatarie. Nu stiu de ce, de frica. Era un om mai asa, mai rebel. Si bolnavii, cand auzeau ca vine seful, daca se plimbau pe acolo, pe aleile alea, se bagau repede in camere. Le era frica de el.

Cand se certau intre ei bolnavii, Pasca ii ameninta ca-i trimite de unde i-a luat. Intr-un fel, era bine, ca trebuia sa fie cineva asa, mai autoritar cu ei. Va dati seama ca erau tot felul de oameni, se mai injurau. Altfel, nu puteai sa le faci fata”, mai spune femeia.

Marturia unei foste directoare de hotel aflate in centru

Printre persoanele cazate in azil, Cati spune ca se afla si o femeie care i-ar fi povestit despre trecutul sau si despre motivele pentru care ajunsese in centrul de ingrijire.

„Asta mi-a zis ea ca a fost. Mergea cu cadru. Avea o pareza, cred. Vorbea, dar nu foarte clar. Intelegeam ce spune. Intr-un timp, statea intr-o stare din aia, de depresie. Nu voia sa vina la masa. Statea in pat si plangea. M-am dus sa vorbesc cu ea. Mi-a zis ca e ceva ce nu poate spune la nimeni. Mi-a promis ca o sa-mi spuna, dar mai tarziu. Era o femeie pe care o ducea capul, se vedea ca a fost cineva la viata ei. Ii placea sa umble curata, unghii taiate, sa fie ingrijita.

Pana la urma, mi-a povestit ca are un fiu, in California. Ea a avut un apartament, pe care l-a vandut si banii de pe el i-a dat aici, «ca sa pot sa traiesc si eu mai bine, sa fiu tratata mai bine». Si ea cred ca aicea a fost dezamagita, ca era tratata la fel cu toti, nimic special. Ea a stat prima data in Dumbrava. Cand sa faca azilul din Incesti, Viorel Pasca a dus-o la banca si a pus-o sa gireze cu pensia ei. Avea 2.500 de lei, 2.600 de lei, dar nu mai stia cat mai avea pensia cand am vorbit cu ea”, a mai povestit femeia.

Afirmatii despre proprietatile familiei Pasca

In finalul declaratiei sale, femeia sustine ca mai multi membri ai familiei Pasca ar fi gazduit persoane varstnice in propriile locuinte si descrie vizitele pe care le-ar fi facut in aceste imobile.

”Toti au case cu etaj. In casele lor personale, au batrani. De exemplu, am fost acasa la Pasca Ghita, fratele lui Viorel, ca ei sunt trei frati. M-au invitat pastorii (n.red. – pastorii). E o casa cu etaj. Acolo aveau vreo 15 bolnavi. Am mai mers si la baiat, la Abel (n.red. – fiul lui Pasca), si el avea in casa batrani. Am ajutat-o pe sotia lui Abel la curatenie”, mai spune femeia.

Toate aceste declaratii reprezinta afirmatiile fostei angajate si fac parte din ancheta aflata in desfasurare privind presupusele azile ilegale din Bihor. Autoritatile continua cercetarile pentru a stabili cu exactitate circumstantele si eventualele responsabilitati in acest caz.

Publicitate