Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul este praznuit de crestinii ortodocsi pe 20 iulie. A trait cu opt veacuri inainte de Nasterea Mantuitorului, in vremea domniei regelui Ahab din Samaria si a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve din Galaad (Israel).
Sfantul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab si ii vesteste ca Dumnezeu va pedepsi poporul cu seceta din cauza inchinarii la zeul Baal. Pentru ca regele poporul lui Israel au nesocotit prorocirile lui Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani si jumatate. De teama maniei regelui, Ilie se ascunde intr-o pestera, unde a fost hranit de corbi, cu paine si carne, iar apa bea din parau.
Spre sfarsitul anilor de seceta, pentru cunoasterea adevaratului Dumnezeu, Proorocul Ilie ii propune regelui sa ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, unde sa se roage lui Dumnezeu, mai intai inchinatorii lui Baal, iar apoi el. Acesta a fost momentul in care Ilie a inlaturat cultul zeului Baal, iar norii cerului au adus ploaie.
Publicitate
Pacatele pamantene ale lui Ilie au fost iertate de Dumnezeu, cel mai mare pacat fiind uciderea parintilor sai, la indemnul diavolului. La plecarea din aceasta viata, el a fost urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de cai albi inaripati.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
Potrivit traditiei, in dimineata zilei de Sfantul Ilie, se culeg plante de leac, in special busuioc pentru sporul casei, se pun la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Si tot de Sfantul Ilie, se adunau plantele intrebuintate la vraji si farmece.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica, pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc, iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice, atunci cand copiii lor faceau bube in gura.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
Tot de Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de cele ale copiilor. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
La casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
Se credea si se mai crede si astazi ca, daca tuna de Sfantul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
Oamenii mai spun ca, dupa ziua Sfantului Ilie, vor incepe ploile mari de vara.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
In aceasta perioada, la sate, apicultorii recolteaza mierea de albine, activitate numita si retezatul stupilor. Recoltarea mierii se face, si acum, in multe locuri, potrivit datinei, numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere.
Publicitate
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
Ziua Sfantului Ilie marcheaza si miezul verii pastorale, cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
In vechime, se obisnuia ca, tot in aceasta zi, sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor, targuri, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
In zona Sibiului, Ilie este considerat un sfant manios, care i-ar pedepsi pe cei care lucreaza in 20 iulie. Si pentru ca il stia manios, Dumnezeu nu i-a spus niciodata cand este ziua lui, te reama sa nu aduca urgie peste oameni, spune legenda.
TRADITII SI OBICEIURI DE SFANTUL ILIE.
Ca divinitate solara si meteorologica, Sfantul Ilie provoaca tunete, trasnete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile si hotaraste unde si cand sa bata grindina.
Se mai spune ca acesta este ultimul praznic al verii, intrucat vara isi va intoarce deja fata spre sezonul autumnal, frunzele ingalbenesc, iar soarele nu mai dogoreste la fel ca pana acum.
Pentru a va merge bine in restul anului, in aceasta seara, inainte de miezul noptii se rosteste o rugaciune speciala:
“Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pamant cu viata ta ingereasca, cu ravna ta fierbinte catre Dumnezeu Atottiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunavointa fata de tine, fiind ridicat la cer cu trupul intr-un car de foc;
Invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, in timpul schimbarii Lui la fata, acum salasluind in locasurile raiului si stand in fata tronului Imparatului ceresc, auzi-ne pe noi pacatosii si nevrednicii, care in ceasul acesta stam in fata sfintei tale icoane, si cu umilinta alergam catre mijlocirea ta.
Departeaza de la noi, preamarite proorocule, prin mijlocirea ta catre Domnul, dreapta manie a lui Dumnezeu; apara orasele, satele si tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de neintelegeri intre frati, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi.
Prin rugaciunile tale, preamarite, intareste poporul nostru binecredincios si ajuta-l in toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite;
Judecatorilor daruieste-le nepartinire si lepadare de pofta castigurilor, dreptate si mila fata de cei obijduiti; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, mila si dreapta judecata, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fata de carmuitori, cum si indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor; ca astfel, in pace si cucernicie, sa petrecem veacul acesta.
Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Publicitate