Mesajul tulburator al lui Tudor Chirila de 1 Decembrie: reflectie despre identitatea Romaniei, memoria pierduta si ranile comunismului
De 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, Tudor Chirila a publicat un mesaj profund, incarcat de emotie, istorie si luciditate, care a devenit viral in doar cateva ore. Textul artistului, in care vorbeste despre identitate, amnezia istorica si consecintele comunismului asupra societatii actuale, a starnit reactii puternice in mediul online. Mesajul sau a fost redistribuit masiv, fiind perceput drept unul dintre cele mai sincere si puternice discursuri publice publicate de un artist roman in aceasta zi simbolica.
Un mesaj care a emotionat o tara
Tudor Chirila a ales sa marcheze Ziua Nationala printr-un text amplu si cu un puternic impact emotional. Artistul vorbeste deschis despre ranile lasate de comunism, despre eroarea uitarii si despre ceea ce el numeste identitatea fragmentata a Romaniei contemporane. In centrul mesajului sau sta o comparatie dureroasa, dar necesara, intre libertatea prezentului si trecutul intunecat al regimului comunist.
„Daca astazi eram in comunism nu sarbatoream nimic”
Chirila isi deschide discursul printr-un apel la memorie si la intelegerea diferentelor dintre prezent si trecutul opresiv al Romaniei. Artistul spune:
„La multi ani, Romania! Daca astazi eram in comunism nu sarbatoream nimic. Pentru ca sarbatoarea noastra nationala pe atunci era 23 august, data la care Romania „a intors armele impotriva Germaniei fasciste”, iar armata sovietica a venit si „ne-a eliberat”.
Asa de bine ne-a eliberat incat sute de mii de romani au fost deportati in Siberia, la fel ca cei mai multi dintre soldatii care s-au predat si au refuzat sa se intoarca cu Divizia Tudor Vladimirescu (din 165000 de prizonieri de razboi doar 9000 s-au intors in tara cu divizia creata de NKVD), apoi au fost organizate inchisorile comuniste de reeducare, unde unii dintre cei care au facut Unirea de la 1 Decembrie au murit umiliti si lipsiti de cea mai mica farama de demnitate umana alaturi de alte zeci sau sute de mii de romani carora li s-a gasit o vina „dusmani ai poporului”.”
Prin aceste cuvinte, artistul readuce in atentie adevaruri istorice dureroase, adesea ignorate sau insuficient prezentate in scoli si in spatiul public.
Educatia istorica pierduta
Tudor Chirila atrage atentia asupra lipsei unei educatii istorice reale, capabile sa transmita generatiilor tinere dimensiunea tragediilor comunismului. El afirma:
„Dati-le copiilor adolescenti sa citeasca Fenomenul Pitesti al lui Virgil Ierunca, Gherla lui Paul Goma sau Jurnalul Fericirii al lui Nicolae Steinhardt. Ceausescu s-a autointitulat continuator al eroilor din 1944 iar sarbatoarea noastra nationala a devenit 23 August.”
Acest apel reprezinta un semnal de alarma privind lipsa de informatie istorica solida intr-o societate care isi cauta identitatea, dar ignora, totodata, radacinile fundamentale ale trecutului sau.
Eroii Marii Uniri si amnezia unei generatii
Artistul deplange faptul ca numeroase personalitati care au contribuit decisiv la infaptuirea Marii Uniri nu fac parte din educatia generatiei sale:
„Generatia noastra nu a invatat nimic in scoala despre cei care au facut Unirea de la 1 Decembrie 1918. Despre Regele Ferdinand, Regina Maria, despre Ion I.C. Bratianu, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Vasile Goldis, Iancu Flondor, Pantelimon Halippa, Take Ionescu.”
Mesajul sau scoate in evidenta o realitate dureroasa: o societate care nu isi cunoaste istoria nu isi poate intelege prezentul si nu isi poate construi viitorul.
Elita interbelica ucisa in temnitele comuniste
Chirila aminteste destinul tragic al elitelor romanesti care au avut curajul si viziunea de a cladi Romania moderna:
„Generatia noastra habar n-a avut ca Iuliu Maniu, Sever Bocu, Gheorghe I. Bratianu sau Pantelimon Halippa au sfarsit in inchisorile comuniste, torturati fizic si psihic, detinuti in conditii inumane. Romania construita de acesti oameni a fost capturata de rusi si aruncata in gaura neagra a celor peste cincizeci de ani de comunism. E adevarat, tranzactionata intre marile puteri. E bine sa nu uitam asta si sa le-o spunem si copiilor nostri.”
Monarhia si rolul ei fundamental in formarea Romaniei
Artistul aminteste un adevar esential pentru formarea statului roman modern:
„Si e bine sa stim ca monarhia a facut posibila Romania de azi militand pe toate caile diplomatice si prin prin intrarea noastra in primul razboi mondial decisa de Regele Ferdinand. Cand vorbim de suveranitatea Romaniei, ea nu s-ar fi putut obtine fara monarhia instalata de elitele politice romanesti cu ajutorul marilor puteri. De fapt, oamenii aia si-au dorit o Romanie in Europa si pentru asta au cautat un print.”
„Romanii de azi e scindata”
Artistul ofera o radiografie a societatii actuale, vorbind despre realitatea fragmentarii si a perceptiilor distorsionate:
„Romanii de azi e scindata. Fiecare sarbatoreste altceva. Se vand tot felul de adevaruri istorice care modeleaza optiunile. Ceausescu e mai bine vazut ca Regele Ferdinand, criminalii mai bine vazuti decat cei care au construit. Eu stiu insa un singur lucru: nimic nu a distrus mai mult identitatea acestui popor decat comunismul. Si asta nu se preda in scoli.”
Radiografia dureroasa a Romaniei contemporane
Chirila descrie, intr-o sectiune amplu citata, consecintele directe ale comunismului asupra societatii de astazi:
„Romania corupta de azi, Romania inegalitatilor sociale, Romania lipsita de educatie, Romania guvernata de incompetenti, Romania intoleranta, Romania care ii condamna pe cei slabi, pe cei diferiti, Romania mortilor pe sosele, Romania femicidelor, Romania dezastrelor, Romania copiilor institutionalizati si abuzati in centre, toate Romaniile care nu functioneaza pastreaza o legatura stransa cu felul in care valorile acestei natii au fost amputate de comunism.”
Artistul continua cu un diagnostic ferm asupra modului in care tranzitia postdecembrista a fost deturnata:
„Speranta libertatii din 89 a fost confiscata de aceeasi politie politica care a urmarit acest popor timp de cincizeci de ani. Securistii transformati in capitalisti. Ei au construit democratia originala a lui Iliescu si a camarilei de partid. Ei au construit presa de propaganda si tot ei au construit tot ce era nevoie ca sa poata controla clasa politica. Singurele lucruri care i-au mai incurcat au fost tocmai UE si NATO.”
Eroii personali ai lui Tudor Chirila
Artistul isi enumera oamenii-model, personalitati care l-au inspirat si care reprezinta, pentru el, adevarata esenta a demnitatii romanesti:
„Eroii mei sunt Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Doina Cornea – femeia cat o vrabie care a avut curaj sa stea dreapta in fata unui regim criminal -, inginerul Gheorghe Ursu omorat cu bestialitate de securitate pentru ca tinea un jurnal despre dictatorul Ceausescu, Liviu Cornel Babes care si-a dat foc in urma revoltei muncitorilor din 1987 de la Brasov. Eroina mea e Anita Nandris Cudla care a reusit sa supravietuiasca douazeci de ani in Siberia si sa creasca trei copii, eroul meu e Nicolae Steinhardt, evreul crestinat care s-a salvat in inchisoare prin credinta, mai puternic decat toti patriarhii care nu l-au deranjat pe Ceausescu nici cu un cuvant cand demola biserici. Apropo, cati dintre crestinii care il venereaza pe Arsenie Boca stiu ca a fost vanat de comunisti?”
Un final cutremurator: apelul pentru 1 Decembrie
Mesajul se incheie cu un avertisment, dar si cu o dorinta puternica pentru Romania viitorului:
„Nimeni nu poate confisca spiritul unui popor pentru ca apoi sa-l atribuie unei singure parti din acel popor. Nimeni nu poate imparti un popor in „cu noi” si „impotriva noastra”. Nimeni nu va construi pe ura de clasa, pe ura ideologica, pe extremism, pe propaganda si minciuna.
Doar ca acolo ajunge un popor care nu-si cunoaste istoria. Daca imi doresc ceva de 1 Decembrie este ca scoala din Romania sa se trezeasca si sa predea elevilor istoria adevarata a secolului 20.
Nu cea confiscata de comunisti, nu miturile de pe Tik Tok, nu omagierea criminalilor din stanga sau dreapta.
Pentru ca suntem unde suntem si pentru ca nu stim cine suntem. Cu bunele si relele noastre.”
Mesajul lui Tudor Chirila, unul dintre cele mai comentate ale Zilei Nationale, ramane o invitatie puternica la introspectie, memorie si responsabilitate civica. Este un apel de a nu lasa istoria sa fie rescrisa si de a intelege ca identitatea unui popor se construieste prin adevar, nu prin uitare.
Alte Stiri
