Fotbalul romanesc traverseaza unul dintre cele mai triste momente din ultimii ani. Marele tehnician Emeric Ienei, considerat de multi cel mai elegant si mai rafinat antrenor din istoria sportului rege din Romania, s-a stins din viata la varsta de 88 de ani. Potrivit informatiilor confirmate de apropiatii sai si de Gazeta Sporturilor, legenda s-a confruntat cu o coma cerebrala care i-a fost fatala, decesul survenind la locuinta sa din Oradea.
Plecat discret, exact asa cum si-a trait ultimii ani, Ienei lasa in urma o mostenire sportiva uriasa, greu de egalat. A fost nu doar un tehnician, ci un adevarat simbol al elegantei, al diplomatiei si al profesionalismului in fotbal. A reprezentat Romania cu cinste ca jucator, international, antrenor de club si selectioner, atat pentru nationala Romaniei, cat si pentru cea a Ungariei.
Singurul antrenor care a adus Romaniei un trofeu european major
Emeric Ienei ramane in istoria fotbalului romanesc ca singurul antrenor care a castigat Cupa Campionilor Europeni, actuala Champions League. Performanta este cu atat mai impresionanta cu cat niciun alt tehnician roman nu a mai reusit acest lucru pana astazi.
Pe 7 mai 1986, Steaua Bucuresti, condusa de Ienei, reusea sa scrie istorie la Sevilla, dupa o finala dramatica impotriva uriasei FC Barcelona. Partida s-a incheiat 0-0 dupa 120 de minute, iar romanii au triumfat cu 2-0 la penalty-uri prin executiile semnate de Marius Lacatus si Gabi Balint. In acel meci, Helmut Duckadam a realizat o performanta unica in lume, aparand patru lovituri de la 11 metri, intrand in Cartea Recordurilor. A fost o noapte magica, iar Emeric Ienei a ramas pentru totdeauna in memoria microbistilor ca antrenorul care a facut imposibilul posibil.
Ienei, selectionerul care a dus Romania la doua turnee finale
Ca selectioner, Emeric Ienei a condus nationala Romaniei la doua competitii majore: Campionatul Mondial din Italia ’90 si Euro 2000. De fiecare data, tricolorii au depasit faza grupelor, performante care au consfintit reputatia sa de antrenor echilibrat, calm si extrem de respectat in vestiar. In paralel cu cariera sportiva, a fost cadru militar la clubul Steaua si, cu cativa ani inainte de pensionare, a fost avansat la gradul de general de brigada in rezerva.
Ultimii ani: discretie, probleme de sanatate si durerea unei pierderi uriase
In ultimul deceniu, Ienei s-a confruntat cu probleme de sanatate specifice varstei: dureri puternice de picioare, o inima tot mai slabita si momente in care memoria ii juca feste. A ramas insa acelasi om demn, linistit si discret, locuind in Oradea, orasul sau drag.
Pierderea sotiei sale, marea campioana la scrima Ileana Gyulai, in 2021, i-a afectat profund starea emotionala si fizica. Cei doi formau un cuplu exemplar si puteau fi vazuti ani la rand plimbandu-se impreuna prin oras. Dupa moartea ei, Ienei a devenit mult mai retras, fiind ajutat de apropiati, printre care fostul international Alexandru Boc.
Emeric Ienei mai fusese casatorit cu actrita Vasilica Tastaman, cu care a avut doi copii, Calin si Cristina.
Ultimele aparitii publice ale unei legende
Desi mobilitatea ii era limitata, Ienei si-a dorit enorm sa revina pe stadion, locul unde s-a simtit mereu in elementul sau. Si a reusit. In septembrie 2023, a fost prezent la meciul dintre FC Bihor si FCSB, in Cupa Romaniei, fiind intampinat cu aplauze de peste 10.000 de spectatori. A fost una dintre ultimele sale bucurii autentice.
Nu a mai putut participa insa la meciul de retragere al Generatiei de Aur, din mai 2024, starea de sanatate impiedicandu-l sa ajunga la eveniment. A primit totusi o placheta omagiala, transmisa prin Alexandru Boc.
Cuvintele care au ramas in istorie – marturia unei vieti dedicate fotbalului
Intr-un interviu pentru GSP.ro, Ienei rostea una dintre cele mai emotionante marturisiri din cariera sa:
„Va dati seama ce sansa am avut?! I-am pregatit pe Puiu Iordanescu, pe Marcel Raducanu, pe Boloni, pe Gica Hagi, pe Laca, pe Belo, pe Gica Popescu, pe Dan Petrescu, pe Chivu, pe Mutu, pe Adi Ilie… Doamne, tot ce a avut mai bun fotbalul romanesc in ultima jumatate de secol a trecut prin mana mea! Am avut aproape intotdeauna fotbalisti formidabili la dispozitie. Si, poate, am avut si eu ceva fler, ceva inspiratie… Voi ati vazut antrenori mari cu jucatori slabi? In special la Steaua si la nationala, am lucrat cu oameni de calitate. Si pe gazon, si in afara lui. Fara acesti oameni extraordinari, probabil ca as fi ramas un anonim”.
Marturia emotionanta a lui Gabi Balint: „Ne-a fost ca un tata”
La aniversarea a 79 de ani a lui Emeric Ienei, Gabi Balint a publicat un mesaj profund emotionant, care sintetizeaza perfect relatia dintre marele antrenor si jucatorii sai. Fostul fotbalist rememora momente-cheie, pastrand cu sfintenie sfaturile primite:
„Mai Gabi, da drumul la minge! Vrei sa faci prea multe si iti complici jocul. Joaca simplu, paseaza, ca mingea nu oboseste. Nu incerca sa le faci tu pe toate ca nu o sa reusesti. Fotbalul e un joc de echipa, nu e sah.”
Tonele de incredere si blandete pe care Ienei le transmitea elevilor sai sunt descrise astfel de Balint:
„Cand faceam un meci slab nu ma certa. Ma lua de dupa umar si imi spunea ca pot mai mult, ca are incredere in mine, ca va fi mai bine la urmatorul meci. Impunea respect cu vorba blanda… Cand intram pe gazon, ne simteam cei mai buni, cei mai puternici, ne simteam invingatori… Ne-a fost ca un tata… Fara el, nu am fi fost cei care suntem acum.”
Mostenirea lui Emeric Ienei: un capitol unic in fotbalul romanesc
Cu peste sase decenii dedicate fotbalului, Emeric Ienei a lasat in urma mult mai mult decat un palmares impresionant. A lasat valori, eleganta, respect, demnitate si un stil de lucru care a devenit reper pentru generatii intregi de antrenori si jucatori. A format caractere, nu doar campioni. A demonstrat ca performanta poate fi obtinuta fara stridente, fara scandaluri, fara compromisuri.
Romania pierde astazi un titan al fotbalului, insa numele lui Emeric Ienei va ramane pentru totdeauna inscris cu litere de aur in istoria sportului romanesc. O viata dedicata total, sincer si curat fotbalului merita nu doar respect, ci si recunostinta vesnica.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!