In partea de jos a foii scria:
„Daca pana la 6:45 Marin nu a iesit, urca la apartamentul 18. Daca nu raspunde, bate la 16. Doamna Adriana are o cheie.”
M-am uitat la sofer.
— Cine este Adriana?
N-a apucat sa-mi raspunda.
Am intrat in bloc si am urcat aproape alergand.
La etajul trei, soferul a batut intai la apartamentul 18.
— Domnule Marin!
Nimic.
A mai batut o data.
— Domnule Marin, sunt de la taxi!
Tot nimic.
Am sunat la sonerie.
Niciun raspuns.
Atunci am batut la apartamentul 16.
Dupa cateva secunde, usa s-a deschis.
Vecina pe care o vazusem cu cateva zile inainte in fata blocului a aparut in halat.
— Ce s-a intamplat?
I-am intins foaia.
— Dumneavoastra sunteti Adriana?
Femeia a citit instructiunea si fata i s-a schimbat.
— Da.
— Aveti cheia domnului Marin?
— De multi ani. Mi-a lasat-o dupa ce a ramas singur.
A intrat in apartament si s-a intors imediat cu cheia.
— Marine!
A descuiat.
In hol era liniste.
— Marine!
Din bucatarie s-a auzit ceva.
Am intrat.
Domnul Marin era asezat la masa, inca in pijama.
Avea capul sprijinit intr-o mana si in fata lui era o cana cu ceai neatinsa.
Cand ne-a vazut pe toti trei in usa, s-a incruntat.
— Ce-i aici, sedinta de bloc?
Adriana s-a repezit la el.
— De ce n-ai coborat?
— Pentru ca nu cobor.
— De ce?
— M-am ridicat din pat si m-a luat ameteala.
— De ce nu m-ai sunat?
— Pentru ca nu mor dintr-o ameteala.
Soferul s-a uitat la mine.
— Atunci bine ca am urcat.
Domnul Marin l-a auzit.
— Tu cine mai esti?
— Inlocuitorul lui Sorin.
— Ce inlocuitor?
I-am dat hartia.
Marin a citit primele randuri.
Apoi s-a uitat la noi.
— Ochelarii mei unde sunt?
Adriana a oftat.
— Pe noptiera. Stai acolo.
I-a adus ochelarii.
Marin a citit din nou instructiunea.
— Sorin a scris asta?
— Da.
— Si tu ai intrat in bloc pentru ca ti-a spus el?
— M-a platit sa respect ce scrie pe foaie.
— V-a apucat pe toti grija de mine?
Adriana n-a mai stat la discutii.
A sunat la 112.
Domnul Marin a protestat pana cand a sosit echipajul.
Nu parea sa fie ceva dramatic, dar avea tensiunea foarte scazuta si medicii au decis sa-l duca la spital pentru investigatii.
Inainte sa plece, s-a intors spre taximetrist.
— Cum te cheama?
— Catalin.
— Cataline, cate dimineti mai ai platite?
Soferul a scos foaia.
— Unsprezece.
— De maine nu mai vii.
— Nu pot.
— Cum adica nu poti?
— Sorin mi-a dat banii pentru toate.
— Iti dau eu banii inapoi.
Catalin a intors foaia si i-a aratat ce scrisese Sorin pe verso:
„Daca Marin vrea sa plateasca, nu iei niciun leu de la el si mai vii o dimineata.”
Marin a citit si a mormait ceva ce nu pot reproduce.
Adriana a inceput sa rada.
Unul dintre paramedici se uita de la unul la altul fara sa inteleaga nimic.
Abia atunci am aflat de ce venea Sorin in fiecare dimineata
A doua zi, la 6:40, Catalin era din nou in fata blocului.
Domnul Marin ramasese internat.
— Stii ca nu e acasa, i-am spus.
— Stiu.
— Si atunci de ce ai venit?
A ridicat paharul cu cafea.
— Am unsprezece dimineti platite.
— Dar nu ai pe cine sa verifici.
— Asta e problema lui Sorin, nu a mea.
A stat pana la 6:45 si a plecat.
A venit si a doua zi.
Si a treia.
Incepusem sa cobor cu cainele exact cand aparea el.
Intr-o dimineata m-am rezemat de masina si l-am intrebat:
— Tu il cunosti bine pe Sorin?
— De vreo sapte ani.
— Atunci explica-mi ceva. De ce facea asta?
— Ce anume?
— De ce venea de la 12 kilometri departare doar ca sa-l vada pe Marin iesind din bloc?
Catalin s-a uitat la mine.
— Credeam ca stii.
— Ce sa stiu?
— N-a inceput din cauza operatiei.
— Marin mi-a spus ca atunci s-au cunoscut.
— Atunci s-au cunoscut. Dar nu piciorul l-a facut pe Sorin sa continue sa vina.
Si mi-a povestit ce observase Sorin chiar in prima lor cursa.
In drum spre clinica, Marin ii spusese adresa de trei ori.
Dupa cateva minute il intrebase daca trecusera de o anumita intersectie.
Trecusera.
La urmatorul semafor pusese aceeasi intrebare.
Sorin nu spusese nimic.
La clinica il ajutase sa coboare.
Pe drumul de intoarcere aflase ca Marin locuia singur.
Sotia ii murise, iar fiica era stabilita in alt oras.
— Sorin a crezut ca e bolnav?
— Nu. Si nici nu s-a apucat sa-i puna diagnostice.
— Atunci?
— A fost altceva.
La cateva zile dupa prima cursa, Sorin venise la 6:40.
Marin nu aparuse.
A asteptat cinci minute.
Apoi urcase.
Atunci o cunoscuse pe Adriana.
Au batut impreuna la usa.
Marin dormea.
Uitase complet ca trebuia sa mearga la recuperare.
Dupa cateva zile se intamplase din nou.
Atunci Sorin isi facuse propria regula.
Una foarte simpla.
Daca Marin cobora dimineata, insemna ca se trezise, se imbracase si era suficient de bine incat sa iasa din casa.
Daca nu aparea pana la 6:45, Sorin urca.
Atat.
Nu-i controla medicamentele.
Nu-l intreba ce mancase.
Nu incerca sa-i conduca viata.
Doar il vedea.
Cinci minute pe zi.
— Si dupa ce s-a terminat recuperarea?
Catalin a ridicat din umeri.
— Atunci probabil si-a dat seama ca nu mai venea pentru recuperare.
— Dar pentru ce?
— Pentru ca daca intr-o dimineata Marin nu cobora, cineva trebuia sa observe.
Mi-am amintit instructiunea de pe foaie.
Si mi-am dat seama ca exact asta se intamplase.
In dimineata in care Marin nu fusese bine, cineva observase in cinci minute.
Marin s-a intors acasa
Dupa cateva zile, domnul Marin a fost externat.
In prima dimineata acasa, la 6:37 era deja in fata blocului.
La 6:40 a aparut Catalin.
Marin si-a ridicat bratele.
— M-ai vazut?
— V-am vazut.
— Sunt imbracat?
— Sunteti.
— Sunt viu?
— Din cate observ.
— Atunci pleaca.
Catalin s-a uitat la ceas.
— La 6:45.
— Sunt cinci minute din viata ta.
— Platite.
Marin a bombanit si s-a asezat pe banca.
La 6:45 fix, Catalin a plecat.
Dupa ce masina a disparut, Marin s-a intors spre mine.
— Unde e internat Sorin?
— Vrei sa mergi la el?
— Nu.
A facut o pauza.
— Vreau doar sa-i spun doua vorbe.
Dupa expresia lui, nu pareau sa fie vorbe de multumire.
Doua zile mai tarziu am mers la Sorin
Marin m-a rugat sa-l duc la spital.
A venit cu aceeasi sacosa pe care o tinea langa usa in diminetile in care pleca la recuperare.
Sorin se simtea deja mai bine si urma sa fie externat.
Cand Marin a intrat in salon, s-a oprit langa pat.
— Tu esti Sorin?
Taximetristul a inceput sa rada.
— Dupa atatea luni ai aflat cum ma cheama?
— Mi-ai trimis un om la usa cu instructiuni scrise.
— Trebuia sa plec la spital. Ce voiai sa fac?
— Sa-ti vezi de sanatatea ta.
— Asta fac.
— Si de a mea sa ma lasi pe mine.
Sorin a zambit.
— Am vazut cat de bine te descurci.
Marin s-a incruntat.
Apoi a pus sacosa pe pat.
— Ce ai acolo?
— Nimic pentru tine.
— Atunci ia sacosa.
Marin a deschis-o.
Inauntru erau un termos si doua pachete de cafea.
Sorin s-a uitat la ele.
— Ce-s astea?
— Ai spus luni intregi ca vii la blocul meu sa-ti bei cafeaua.
— Asa am spus.
— Atunci macar bea una buna.
Pentru prima data, Sorin n-a mai avut replica.
A intors capul spre geam si si-a sters repede ochii.
Marin s-a prefacut ca nu observa.
Au stat aproape o ora impreuna.
Cand am plecat, Marin s-a oprit in usa salonului.
— Cand te intorci la munca?
— Peste vreo trei saptamani.
— Bine.
— De ce?
— Ca sa stiu cand scap de Catalin.
Sorin a inceput sa rada.
— Nu scapi.
— Cum adica?
— E platit pana ma intorc.
Marin s-a intors spre mine.
— Vezi? Niciodata sa nu intri in vorba cu un taximetrist.
Intr-o dimineata, taxiul n-a mai venit
Catalin si-a terminat zilele pentru care fusese platit.
In dimineata urmatoare am coborat cu cainele.
Era 6:40.
Locul taxiului era gol.
Dar Marin era pe banca.
— Gata, i-am spus. De azi nu te mai verifica nimeni.
S-a uitat la mine.
— Ba da.
— Cine?
A aratat spre mine.
— Tu ce cauti aici la 6:40?
— Scot cainele.
— In fiecare zi exact la 6:40?
M-am uitat la ceas.
Avea dreptate.
Fara sa-mi dau seama, incepusem si eu sa cobor la ora la care stiam ca il voi vedea.
A doua zi am coborat la 6:43.
Marin era la geam.
L-a deschis.
— Ai intarziat trei minute!
— Eu n-am fost platit!
— Nici Sorin nu venea pentru bani.
Si a inchis geamul.
Am ramas in fata blocului si am inceput sa rad.
Abia atunci am inteles ce lasase Sorin in urma.
Nu un taxi.
Nu o cursa.
Nici macar cele cinci minute.
Ci obiceiul ca, in fiecare dimineata, cineva sa observe daca un om care traia singur era bine.
Nota editoriala: Aceasta este o poveste fictionala, adaptata si dezvoltata in scop narativ cu sprijinul inteligentei artificiale. Personajele si intamplarile prezentate sunt imaginare.
Alte Stiri
