Sfantul Foca este pomenit pe 22 septembrie, iar in traditia populara aceasta zi a ramas inconjurata de credinte legate mai ales de foc si de protejarea gospodariei. De-a lungul timpului, oamenii au respectat o serie de interdictii despre care credeau ca ii feresc de incendii, pagube si alte necazuri.
In vechile credinte populare, ziua Sfantului Foca era tinuta cu mare grija. Teama de foc era uriasa in comunitatile traditionale, unde casele, grajdurile si anexele gospodaresti erau construite in mare parte din lemn, iar un incendiu putea distruge intr-o singura noapte munca unei familii de-o viata.
De aici s-au nascut numeroase obiceiuri si superstitii. Unele dintre ele au supravietuit pana astazi in memoria satului romanesc.
Cine a fost Sfantul Foca
Sfantul Sfintit Mucenic Foca este cunoscut in traditia crestina drept episcop al cetatii Sinope, din Asia Mica.
Potrivit traditiei bisericesti, acesta a propovaduit credinta crestina si a primit moarte muceniceasca in timpul persecutiilor impotriva crestinilor.
In timp, peste semnificatia religioasa a zilei s-au suprapus numeroase credinte populare. Numele sfantului a fost asociat de oameni cu „focul”, iar ziua de pomenire a ajuns sa fie respectata in anumite comunitati ca o zi de aparare impotriva incendiilor.
De ce se temeau oamenii atat de mult de ziua Sfantului Foca
In lumea satului traditional, focul era unul dintre cele mai mari pericole.
O scanteie putea aprinde acoperisurile din paie, fanul, hambarele sau anexele gospodariei. Cum mijloacele de stingere erau rudimentare, un incendiu se putea extinde rapid de la o casa la alta.
Din acest motiv, sarbatorile asociate in credinta populara cu focul erau respectate cu strictete.
Oamenii considerau ca munca facuta intr-o asemenea zi putea atrage pagube asupra gospodariei. Astfel, multe activitati erau amanate.
Traditia spune ca pana si turcii respectau aceasta zi
Una dintre cele mai interesante relatari populare legate de Sfantul Foca spune ca sarbatoarea ar fi fost cunoscuta si respectata inclusiv de comunitati musulmane din spatiul balcanic si dobrogean.
In unele consemnari etnografice apare ideea ca pana si turcii ar fi evitat anumite munci in aceasta zi, de teama ca gospodariile lor sa nu fie lovite de incendiu.
Este important de precizat ca aceasta poveste apartine folclorului si traditiilor populare si nu trebuie interpretata ca o regula religioasa islamica sau ca un fapt aplicabil tuturor comunitatilor turcesti.
Tocmai existenta unei asemenea povesti arata insa cat de puternica devenise, in imaginarul popular, asocierea zilei de 22 septembrie cu primejdia focului.
Ce sa NU faci pe 22 septembrie, potrivit traditiei
In credinta populara, una dintre cele mai importante reguli era evitarea muncilor grele in gospodarie.
Oamenii incercau sa nu transforme aceasta zi intr-una obisnuita de lucru si, in functie de regiune, existau mai multe interdictii.
- Nu se faceau munci grele in gospodarie.
- Nu se lucra fara rost cu focul.
- Nu se ardeau resturi vegetale sau gunoaie in apropierea gospodariei.
- Nu se porneau certuri si conflicte in familie.
- Nu se ignorau regulile de protectie a casei si anexelor.
In trecut, asemenea interdictii aveau si o componenta practica. Intr-o gospodarie plina cu lemn, paie si fan uscat, evitarea focului deschis putea preveni efectiv un incendiu.
Nu te certa in casa de Sfantul Foca
O alta credinta populara spune ca ziua nu trebuie inceputa sau incheiata cu cearta.
In imaginarul traditional, focul nu reprezenta doar incendiul propriu-zis, ci si mania, conflictul si vorbele spuse la suparare.
De aceea, batranii recomandau impacarea si linistea in familie.
Se spunea ca omul care intra in cearta intr-o asemenea zi „aprinde focul” in propria casa, expresie care trebuie inteleasa simbolic, ca avertisment impotriva conflictelor.
Ce este bine sa faci pe 22 septembrie
Dincolo de superstitiile populare, pentru credinciosi ziua poate fi un prilej de rugaciune, liniste si apropiere de familie.
In unele comunitati, oamenii aprindeau o candela sau o lumanare in conditii de siguranta si se rugau pentru sanatatea familiei si protejarea casei.
Un gest de milostenie facut unui om aflat in nevoie este, de asemenea, in acord cu spiritul crestin al unei zile de pomenire a unui sfant.
Important este ca obiceiurile populare sa nu fie confundate cu obligatiile religioase. Ideea ca nerespectarea unei superstitii atrage automat o pedeapsa nu face parte din invatatura crestina.
De ce era protejarea casei atat de importanta
Pentru oamenii de altadata, casa insemna aproape intreaga avere.
Acolo se aflau hrana pentru iarna, hainele, zestrea, uneltele si bunurile stranse intr-o viata. In apropiere erau animalele, recolta si lemnele pentru sezonul rece.
Un incendiu putea lasa o familie fara nimic.
Din aceasta teama s-au nascut multe dintre obiceiurile asociate zilei Sfantului Foca. Chiar daca astazi conditiile sunt diferite, mesajul practic ramane actual: focul nu trebuie niciodata tratat cu neglijenta.
Ce se spune despre ghinionul din aceasta zi
In unele zone, oamenii credeau ca cel care nu respecta sarbatoarea poate avea parte de necazuri in gospodarie.
Se vorbea despre pagube, certuri sau incendii, insa acestea sunt credinte si superstitii populare, nu promisiuni sau avertismente ale Bisericii.
Din perspectiva crestina, sarbatoarea unui sfant nu trebuie traita cu frica unei pedepse iminente, ci cu rugaciune si cu dorinta de a face bine.
Traditia veche care a ramas pana astazi
Chiar daca multe dintre obiceiurile de altadata s-au pierdut, povestea Sfantului Foca continua sa fie transmisa din generatie in generatie.
Pe 22 septembrie, traditia populara indeamna oamenii sa lase deoparte munca grea, sa fie atenti la foc, sa evite certurile si sa pastreze pacea in casa.
Iar vechea poveste potrivit careia pana si turcii ar fi respectat sarbatoarea de teama incendiilor arata cat de puternica a fost candva credinta oamenilor in aceasta zi.
Dincolo de superstitii, 22 septembrie poate ramane o zi a linistii, a grijii pentru casa si familie si a unui gand bun indreptat catre cei care au nevoie de ajutor.
Alte Stiri
