Romania pastreaza inca traditii care pentru multi straini pot parea greu de inteles la prima vedere. Una dintre ele este legata de pomeni, parastase si obiceiul de a da de sufletul celor plecati dintre noi.
Pentru romani, insa, acest gest nu este doar o simpla traditie. Este o forma de iubire, de respect si de legatura cu cei care nu mai sunt.
In multe familii, chiar si dupa ani de la moartea unei persoane dragi, rudele continua sa pregateasca mancare, coliva, colaci, lumanari si pachete pe care le impart in memoria celui plecat.
Este un obicei profund inradacinat in cultura romaneasca si in traditia crestin-ortodoxa.
De ce li se pare surprinzatoare aceasta traditie unor straini
Pentru cineva venit dintr-o cultura in care comemorarea mortilor se face doar in anumite zile sau printr-o simpla vizita la cimitir, obiceiul romanesc al pomenilor poate parea neobisnuit.
Unii sunt surprinsi de faptul ca familia pregateste mancare special pentru a o imparti altora in memoria celui decedat.
Si mai impresionant li se poate parea ca acest lucru se repeta la anumite intervale dupa moarte si apoi, in multe familii, an de an.
Pentru romani, insa, gestul are o semnificatie mult mai profunda.
„Sa fie primit” – cuvintele pe care aproape orice roman le cunoaste
Putini sunt romanii care nu au auzit expresia „Sa fie primit” atunci cand cineva ofera ceva de pomana.
In spatele acestor cuvinte simple se afla o intreaga lume de credinta si emotie.
Cel care ofera spune, in esenta, ca darul este facut pentru sufletul unei persoane care nu mai este printre cei vii.
Cel care primeste raspunde „Sa fie primit”, ca o forma de acceptare si rugaciune.
Este unul dintre acele gesturi aparent mici care au supravietuit generatiilor.
De ce se face pomana pentru cei morti
In traditia crestina, pomenirea celor adormiti este legata de rugaciunea pentru sufletele lor.
Familia merge la biserica, aduce coliva, colaci, vin si lumanari, iar preotul rosteste rugaciuni pentru cel plecat dintre cei vii.
Dupa slujba, alimentele sunt impartite celor prezenti, rudelor, vecinilor sau oamenilor aflati in nevoie.
Pentru multi credinciosi, pomana nu este doar un obicei transmis de bunici, ci si un act de milostenie.
In acest fel, amintirea celui mort este legata de un gest bun facut pentru altcineva.
Coliva, unul dintre cele mai puternice simboluri
Coliva este poate cel mai cunoscut aliment asociat cu pomenirea mortilor in Romania.
Preparata de obicei din grau fiert si indulcit, ea este decorata cu zahar pudra, nuca, bomboane sau cacao si poarta adesea semnul crucii.
Dincolo de reteta, coliva are o puternica semnificatie simbolica.
Grauntele de grau, care trebuie sa fie ingropat pentru a rodi din nou, este asociat in traditia crestina cu moartea si invierea.
De aceea, coliva nu lipseste de la majoritatea parastaselor ortodoxe.
De ce se dau colaci, lumanari si vase
In multe zone din Romania, pomana nu inseamna doar mancare.
Se pot oferi colaci, fructe, dulciuri, vase, prosoape, haine sau alte obiecte.
Obiceiurile difera mult de la o regiune la alta si chiar de la un sat la altul.
In unele familii se pastreaza traditii foarte vechi, transmise de la bunici si strabunici.
Lumanarea are un rol aparte. Ea simbolizeaza lumina si este aproape nelipsita atunci cand se face o pomenire.
Parastasele pastreaza vie amintirea celui plecat
Moartea unei persoane nu inseamna, pentru cei ramasi, ca amintirea ei dispare.
De aceea exista momente speciale in care familia se aduna din nou pentru pomenire.
In functie de traditia bisericeasca si de obiceiurile locale, astfel de pomeniri pot avea loc la anumite termene dupa deces, dar si anual.
Pentru familii, aceste zile sunt adesea incarcate de emotie.
Se povestesc amintiri, se rostesc numele celor plecati, se aprind lumanari si se impart bucate.
Pentru cateva ore, cel care nu mai este pare din nou prezent prin povestile celor care l-au iubit.
La sat, traditia este inca foarte puternica
In multe sate romanesti, pomenile si parastasele sunt inca respectate cu mare grija.
Femeile pregatesc mancarea, vecinii ajuta, rudele se intorc acasa chiar daca locuiesc la sute de kilometri distanta.
Pentru generatiile mai in varsta, respectarea acestor obiceiuri este aproape o datorie fata de familie.
„Asa am pomenit si noi de la parintii nostri” este o explicatie pe care o auzim des.
In spatele ei se afla dorinta de a nu rupe legatura dintre generatii.
La oras, obiceiul incepe sa se schimbe
In mediul urban, lucrurile sunt uneori diferite.
Familiile sunt mai mici, rudele locuiesc in orase sau chiar in tari diferite, iar timpul este tot mai limitat.
Unele persoane aleg sa faca pomeniri mai simple. Altele prefera sa ofere alimente unor oameni nevoiasi sau sa faca donatii in memoria celui disparut.
Forma se poate schimba, insa pentru multi romani ramane aceeasi idee: sa faci un bine in numele celui pe care nu il mai ai langa tine.
Nu este doar despre moarte, ci si despre iubire
Privita din exterior, pomana poate parea un obicei legat exclusiv de moarte.
Pentru cei care il traiesc, insa, este mai mult despre iubire si memorie.
Un pachet dat unui vecin poate fi legat de amintirea unei mame.
O lumanare aprinsa poate fi pentru un tata care nu mai este.
O farfurie de mancare oferita unui om sarac poate purta numele unui bunic plecat de zeci de ani.
In aceste gesturi mici, oamenii gasesc uneori alinare.
Traditiile difera, dar mesajul ramane acelasi
Nu exista o singura forma in care se face pomana in Romania.
In Oltenia exista anumite obiceiuri, in Moldova altele, iar in Transilvania sau Maramures traditiile pot fi din nou diferite.
Uneori se pregatesc mese mari. Alteori se impart doar cateva pachete.
Unele familii respecta fiecare detaliu transmis de generatiile anterioare, in timp ce altele aleg o varianta mai simpla.
Dar in centrul tuturor acestor gesturi ramane acelasi lucru: pomenirea celui care a plecat.
O traditie care spune multe despre romani
Poate tocmai de aceea pomana si parastasul ii surprind atat de mult pe cei care nu au crescut cu asemenea obiceiuri.
Este o traditie in care se amesteca credinta, familia, memoria, durerea si generozitatea.
Romanii nu ii pomenesc pe cei plecati doar prin cuvinte. Le rostesc numele, aprind lumanari si impart ceva altora in amintirea lor.
Iar intr-o lume in care multe traditii dispar de la o generatie la alta, acest obicei continua inca sa lege familiile de trecutul lor.
Pentru unii este credinta. Pentru altii este traditie. Pentru cei mai multi, insa, este felul in care spun: „Nu te-am uitat”.
Tu mai respecti aceasta traditie?
Pomenile si parastasele continua sa faca parte din viata multor familii din Romania, chiar daca modul in care sunt organizate s-a schimbat in timp.
Unii pastreaza fiecare obicei exact asa cum l-au primit de la parinti si bunici. Altii aleg sa simplifice totul, pastrand doar rugaciunea si gestul de milostenie.
Indiferent de forma, poate cel mai important lucru ramane amintirea.
Pentru ca, in multe familii romanesti, atata timp cat numele unui om este inca rostit cu drag, el nu este cu adevarat uitat.
Alte Stiri
