„Nu trebuie sa obligi pe nimeni sa lucreze, doar dati-le oportunitatea sa o faca” – marturia unei viitoare doctorite din Cluj despre criza din sistemul medical
O studenta in anul V la Medicina Generala la UMF Cluj aduce in prim-plan realitatea dura din sistemul medical romanesc. Intr-o marturie devenita virala in mediul online, tanara vorbeste deschis despre rezidentiat, posturi in spitalele de stat, salarii, garzi si lipsa sanselor reale pentru multi dintre absolventii facultatilor de medicina. Declaratiile sale ridica semne de intrebare serioase privind transparenta concursurilor, viitorul tinerilor medici si exodul profesional din Romania.
Competitia pentru rezidentiat: 6.000 de absolventi, putine sanse reale
„O sa se rezolve problemele daca obligam medicii sa stea in Romania? Spoiler alert: nu:)” – asa isi incepe confesiunea Alexia P., studenta in anul 5 la Medicina Generala la UMF Cluj, una dintre cei aproximativ 6.000 de absolventi care vor intra anul viitor in competitia pentru rezidentiat.
Tanara explica ce urmeaza dupa finalizarea studiilor: „La anul, toti cei 6.000 o sa concuram pe doua tipuri de pozitii: locuri si posturi.” Diferenta dintre acestea este esentiala pentru viitorul profesional al fiecarui candidat: „Posturile, cam 500 pe an, vin cu un loc de munca la pachet, pe cand locurile, cam 5.000 pe an, sunt doar pe perioada rezidentiatului.”
In marile centre universitare, situatia este si mai complicata. „Posturile din orasele mari (unde vrem toti) sunt atat de putine, incat am putea spune ca sunt zero. Nu este loc pentru toti.” Aceasta realitate alimenteaza nesiguranta si presiunea resimtita de studentii la medicina inca din primii ani de facultate.
Posturi „cu dedicatie” si lipsa transparentei in sistem
Alexia sustine ca mentalitatea competitiva este cultivata devreme: „Facultatea ne pregateste mental din anul I cu ideea ca nu este loc pentru toti.” Multi studenti isi cauta alternative inca din timpul studiilor: „Unii invata franceza (ca mine), altii germana, nu pentru ca vor sa plece, ci pentru ca vor sa aiba o plasa de siguranta.”
Cea mai mare problema, afirma ea, apare in momentul ocuparii posturilor: „Pe cat de rare sunt, pe atat de «dubios» se ocupa.” Mai mult, „majoritatea posturilor de la stat sunt «cu dedicatie», fara sa conteze ca poate tu esti cel mai bun si cel mai pregatit.”
Tanara vorbeste si despre situatii controversate: „o singura persoana care a candidat pe un post a ajuns pe locul 2, pentru ca posturile sunt «pastrate» pentru pile, iar «pilosii» primesc ponturi.” In aceste conditii, optiunile par limitate si frustrante: „Pleci din tara”, „Pleci in privat (multa bafta sa te bage cineva in seama)” sau ajungi „Casier la Kaufland, cu diploma”.
Rezidentiatul: „rezident de foi” si lipsa experientei practice
Desi apreciaza ca experienta ei la Cluj este „per total, decenta”, studenta atrage atentia asupra lipsei pregatirii practice reale: „Nu facem destula practica, iar cea putina se face cu multa inghesuiala, fara vestiare si cu foarte mult sprijinit de pereti, de pe vremea lui Dej.”
Problemele continua si in rezidentiat. „Dupa 3–6 ani ajungi «rezident de foi», iar in ultimul an nu poti sa faci nicio interventie simpla singur, pentru ca in 95% din cazuri nu ti se da voie.”
In opinia sa, blocajele vin si din partea generatiilor mai vechi: „Garda veche iti taie aripile, ca nu cumva sa inveti si tu si sa le iei din pacienti”.
Din acest motiv, tot mai multi tineri aleg experienta externa: „Fugi in locuri unde medicina se face pe bune: prin Franta, prin UK, aproape oriunde, doar ca sa «furi meserie».” Potrivit Alexiei, „inveti, deseori, mai mult in 6 luni decat in cativa ani ca rezident in Romania.”
Costurile facultatii si salariile din rezidentiat
Desi exista perceptia ca studiile medicale sunt gratuite, realitatea este diferita. „Am tot auzit ca invatamantul este gratuit. Well, nu chiar.” Taxele pot ajunge la „10.000–15.000 de lei pe an”, iar multe materiale si cursuri suplimentare sunt suportate din buzunarul studentilor. „Este justificat? Din punctul meu de vedere, nu.”
Odata intrati in rezidentiat, responsabilitatile cresc semnificativ: „Deja nu mai esti «student», esti doctor.” Salariul este „cam 3.500–6.000 lei net/luna”, iar pentru unii situatia financiara devine dificila. „Uneori este atat de rau, incat sunt rezidenti care isi iau un al doilea job ca sa se intretina.”
La toate acestea se adauga programul solicitant si garzile: „4–5 garzi pe luna, dintre care doar una este platita. Asta nu este deloc ok.”
„Medici eroi” si propuneri pentru reforma sistemului medical
In ciuda criticilor, tanara recunoaste evolutiile pozitive: „Medicina s-a imbunatatit constant. Greu, dar progresul exista.” Ea vorbeste si despre dedicarea unor profesionisti: „prea multi medici eroi care, singuri, au schimbat total spitalele unde lucrau, deseori din banii proprii. In fata lor ma inclin.”
Printre solutiile avansate se numara organizarea unor concursuri nationale transparente pentru ocuparea posturilor in spitalele de stat, cresterea numarului de posturi pentru medici, plata corecta a garzilor si incurajarea mobilitatii profesionale. De asemenea, propune facilitarea echivalarii diplomelor, acordarea de beneficii pentru „deserturi medicale”, organizarea de stagii in strainatate si posibilitatea ca rezidentii sa profeseze si in sistemul privat.
Mesajul final al viitoarei doctorite
Confesiunea se incheie cu un apel direct catre decidenti si societate: „Nu trebuie sa obligi pe nimeni sa lucreze, doar dati-le oportunitatea sa o faca.”
Marturia sa readuce in discutie problemele sistemului medical din Romania, exodul medicilor si nevoia urgenta de reforme reale. In lipsa unor schimbari structurale, generatii intregi de tineri specialisti risca sa isi caute viitorul in afara tarii, iar sistemul sanitar romanesc sa piarda resurse umane esentiale.