Medicul psihiatru Gabriel Diaconu face o analiza a situatiei din Balcani.
Indiferent de declaratiile decidentilor nostri, si independent de nonsalanta afisata cu fiece ocazie, atmosfera ultimelor zile este sa o tai cu cutitul.
Suntem imbatati cu o credulitate inadecvata vremurilor pe care le traim. Ca va fi o saptamana, sau ca va fi o luna, deocamdata e cert ca nisipul din clepsidra s-a scurs.
Publicitate
E o chestiune de maxim cateva saptamani. Si, desi nu intereseaza direct granitele noastre, raspunsul Romaniei ar trebui sa fie – in primul rand ca popor – la inaltime. Nu ne permitem sa ramanem divizati in timp ce mormaie ursul la marginea satului.
Putin mizeaza pe uzura morala, dar si gradul de saturatie al populatiei in raport cu administratia tarilor la care se uita in ura. Romania e acolo, nu de ieri de azi, unul din ghimpii in coasta viziunii dughiniste eurasiatice, pe care de ani buni Putin, prin trompetele obisnuite, o prozeliteaza si la noi. Curente suveraniste, nationalism cu simbolism ancestral, un drog pentru multime incat sa ne uitam aliatii si sa ne intoarcem impotriva valorilor care, de fapt, ne-au scos din pacla sovietica a Cortinei de Fier.
Unicul rost, fara alarma dar cu certa alerta, e sa ne ocupam de ale noastre in saptamanile si lunile care vin.
Evenimente aparent disparate nu sunt deloc coincidentale. Criza facturilor in energie e un pilon de instabilitate. Criza sanitara, cu sabotarea la sange a vaccinarii pentru colmatarea sistemului hospitalier este alt pilon de instabilitate. Buscularea sistemului de aparare interna prin exploatarea moralului fortelor de ordine/ politie prin diverse exemple (sinuciderea unor politiste, accidentul provocat tot de un politist cu victime copii).
Finalmente, decapitarea varfurilor, cu un presedinte devenit semn de punctuatie, respectiv un prim-ministru lovit in plexul academic.
Umorile varsarii de sange s-au adunat deja. Doar un naiv, ori un inept, isi mai pot imagina acum ca dupa etalarea masiva a dispozitivelor militare, transporturile aeriene de munitie, minarea plajelor la marea Azov sau montarea bateriilor Strela mai e loc mult de conversatii simandicoase. Ca sa ce? Ca, dupa ce bat palma pacii, sa-si ia toata lumea jucariile si sa plece?
Impactul unui razboi la granite ar trebui sa ne creeze suficient frison. Am uitat ce s-a intamplat in anii 90, cand era conflict in fosta Yugoslavie? Dincolo de faptul ca i-a imbogatit pe unii traficul cu motorina, realitatea catastrofei umanitare inca reverbereaza, si inca dicteaza miscari telurice in Balcani.
Simplul fapt ca va fi razboi inseamna migratie masiva interna, dar si de-a lungul granitelor. Migratie masiva nu inseamna doar nevoi suplimentare si presiuni noi pe diverse sisteme de protectie, dar si de asistenta. Migratie masiva, acum, inseamna rostogolirea unei situatii epidemice instabile intr-una complet lipsita de control.
Nu sunt decat cativa ani de cand Ucraina a inregistrat cazuri noi de poliomielita. Si sunt doar cativa de cand Ucraina a avut cazuri de difterie la doar cateva sute de kilometri de granita cu Romania.
Faptul ca suntem aparati de articolul 5, ca suntem parte a NATO, nu schimba decat a doua faza a beligerantei, anume contactul. Prima faza e deja pe sfarsit, anume preventia.
Am vazut razboaie. Am transmis, ca jurnalist odinioara, razboaie. Ca expert, am vazut ravagiile lasate in urma de razboi. Drame, tragedii, povesti greu de repovestit mai apoi unei audiente minim interesate.
Aceasta generatie de politicieni, acesti oameni de stat si pacatele lor puturoase ar face bine sa se ridice la inaltimea asteptarii istorice. Ai zice ca inaintasii lor, alde Vacaroiu si compania, nu erau mai breji. Dar erau, scoliti din perioada comunismului in tot ce inseamna doctrina razboiului total, sau a razboiului ”pe teritoriu ocupat vremelnic de inamic”.
Tinereii de azi, deopotriva in salvari cu glezne goale sau cu sumane si itari cumparati sa vrajeasca gasca digitala prea putin inteleg din ce inseamna catastrofa. Sunt in stare sa-si faca selfies cu focuri de anti-aeriana in spate, la o adica. Atata pot.
In schimb atatia oameni cat mai avem capabili sa conlucreze, si sa traga mai aproape unii de altii pentru Romania, ar cam fi cazul si timpul sa faca un pas inainte.
Nu suntem o tara mica, dar nici o tara mare. Si totusi suntem o tara. La fel ca noi, in pofida istoriei si a propagandei, si Ucraina este una. Daca am invatat ceva din primavara de la Praga, acum peste 50 de ani, e ca nu exista libertate care sa vina pe tancuri. Iar invazia unui alt stat este o crima sanctionabila, de nejustificat in momentul istoriei pe care il traim. Macar ca, prin asta, unii cauta sa redeseneze harti, sau sa agite umbre si himere renascentiste ale vreunui imperiu.
Anul acesta cerne decenii de pace incremenita, de miscari ale orbitelor de influenta.
Acum e momentul sa ne aducem aminte unde ne e locul. Acum e vremea sa realizam ca suntem europeni, nu slavi. Ca suntem latini, nu corciti cum ne umbla istoria. Si ca suntem romani, nu colonie cum susura limba de sarpe a altora”{, a scris medicul pe pagina sa de Facebook.
Atentionare meteorologica: Coduri galbene, portocalii si rosii pentru 21-22 noiembrie 2024 In contextul schimbarilor meteorologice…
Tragedie in lumea dezvoltatorilor imobiliari din Iasi O veste cutremuratoare a zguduit lumea dezvoltatorilor imobiliari…
Situatia copiilor Adrianei Bahmuteanu dupa decesul lui Silviu Prigoana Baietii Adrianei Bahmuteanu, Eduard si Maximus,…
Traian Basescu despre posibilitatea unui razboi nuclear: „Putin stie ca daca loveste primul, va fi…
Testamentul lui Silviu Prigoana: Detalii despre impartirea averii- Subiect de discutie dupa disparitie Moartea lui…
Dupa trei zile de tacere, Adriana Bahmuteanu a reusit sa vorbeasca cu fiul sau, Maximus,…