Helmut Duckadam s-a stins cu o mare durere in suflet. Cuvintele sale parca tradau o presimtire: “Unii dintre noi sa mai apuce sa se bucure”

Helmut Duckadam, cunoscut drept „Eroul de la Sevilla”, s-a stins din viata pe 2 decembrie 2024, la varsta de 65 de ani. Fostul portar al Stelei, recunoscut pentru performantele sale legendare, a pierdut lupta cu problemele de sanatate, murind pe patul de spital. Acesta era internat la Spitalul Militar, unde fusese transferat de la Spitalul Universitar in seara zilei de sambata.

Duckadam a lasat in urma o mostenire de neuitat pentru iubitorii fotbalului.

Helmut Duckadam, eroul din 1986 care ne lasa o lectie dureroasa despre recunostinta

Helmut Duckadam, simbol al fotbalului romanesc si erou al finalei Cupei Campionilor Europeni din 1986, a plecat dintre noi, lasand in urma nu doar un gol imens in inimile iubitorilor de sport, ci si o realitate trista: lipsa recunoasterii materiale pentru cei care au scris istorie in sportul romanesc. Pe parcursul anilor, Duckadam a vorbit cu sinceritate despre aceasta nedreptate care continua sa umbreasca echipa ce a oferit Romaniei unul dintre cele mai mari trofee din fotbalul european.

Eroii din 1986, dati uitarii de sistem

Performanta incredibila a echipei Steaua Bucuresti, care a cucerit Cupa Campionilor Europeni in 1986, a ramas nepretuita din punct de vedere material. In timp ce 594 de sportivi din alte discipline beneficiaza de pensii viagere pentru realizari sportive de exceptie, cei 20 de fotbalisti care au contribuit la aceasta victorie istorica nu au fost inclusi in acest program.

„Din pacate, dupa aproape 39 de ani, nu s-a gasit (sau nu s-a dorit) sa se gaseasca o solutie pentru a-i integra si pe cei 20 de fotbalisti, dintre care au mai ramas 15, pe langa cei 594 de sportivi cu pensie viagera. Unii dintre noi sa mai apuce sa se bucure si ei de o pensie viagera (chiar si neactualizata) pe care ar merita-o din plin!”” declara Duckadam inainte de a ne parasi.

De ce fotbalul continua sa fie marginalizat?

Duckadam nu s-a ferit sa sublinieze o problema care persista in sportul romanesc: nici macar cei din interiorul fotbalului, care au avut functii importante, nu au reusit sa schimbe situatia.

„Cu parere de rau, trebuie spus ca nici noi, prin Emeric Ienei (fost secretar de stat in Ministerul Sportului) sau Anghel Iordanescu (fost senator), nu am facut nimic in acest sens.”

Aceasta realitate subliniaza o discrepanta intre recunoasterea performantelor olimpice si a celor din fotbal. Desi sporturile olimpice merita pe deplin sa fie celebrate, Duckadam atragea atentia asupra nevoii ca si fotbalul, supranumit sportul rege, sa primeasca un loc binemeritat in randul recunostintei nationale.

O mostenire de reflectie pentru viitor

Plecarea lui Helmut Duckadam ne reaminteste de importanta recunoasterii si respectului fata de valorile autentice ale sportului romanesc. Performanta sa si a echipei Steaua din 1986 raman un simbol al excelentei, dar si un semnal de alarma asupra modului in care tratam marii campioni. Este timpul sa ne intrebam: cum putem, ca societate, sa reparam aceste nedreptati si sa onoram adevaratele valori?

Aceasta nu este doar o lectie despre fotbal, ci despre respectul fata de istorie si cei care au construit-o.