Medicul Gabriel Diaconu este revoltat pe situatia creata de senatoarea Diana Sosoaca. Acesta se intreaba „cat timp o mai tolereaza Parlamentul Romaniei pe Diana Iovanovici Sosoaca, dar mai ales tulburarile ei de comportament si pericolul pe care il reprezinta”
„Cat timp o mai tolereaza Parlamentul Romaniei pe Diana Iovanovici Sosoaca, dar mai ales tulburarile ei de comportament si pericolul pe care il reprezinta?
Dar alta care spune ca esti obligat sa o faci, cu titlu de opinie profesionala, cand e vorba de capacitatea psihica, discernamantul sau riscul de violenta, pericolul pe care il pune persoana cu pricina asupra unei alte persoane.
Publicitate
Cu atat mai mult daca e vorba de o persoana publica, o persoana aleasa intr-o demnitate publica, sau un reprezentant al statului roman. Si cu atat mai mult cu cat, repetitiv deja, persoana cu pricina a agresat alte persoane.
Absolut anonima pana la cele mai recente alegeri parlamentare, Diana Sosoaca a ajuns notorie (nu neaparat faimoasa) pentru histrionismele ei. Care histrionisme n-au luat niciodata tenta pe care, spre exemplu, o puteau realiza Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar sau Adrian Paunescu, Miron Cozma.
Diana Sosoaca a luat cu totul alt drum, sustinuta de un veritabil alai, ca vorbim de jurnalisti, ca vorbim de oameni de rand, ca vorbim de o retea de propaganda.
Inevitabil acest drum s-a terminat intr-o vanzoleala oarecare. Fie ca a fost vorba de personalul de paza de la spitalul Nasta. Fie ca a fost vorba de personalul sanitar de la Ruginesti. Fie ca a fost vorba, mai nou, de o echipa de jurnalisti Rai Uno veniti sa-i ia interviu, este evident ca parlamentarul Sosoaca incalca grav minime standarde ale comportamentului unui adult, daramite ale unui reprezentant ales al Romaniei in fata lumii.
Detaliile incidentului de ieri ar trebui sa gaseasca mass-media de doua ori solidara. O data pentru ca un jurnalist a fost agresat de un parlamentar. Si a doua oara pentru ca, din genul acesta de stire, o subspecie a presei va face audienta, de-o maniera profund canibala.
Toti comentacii si trolli injura si ameninta pe cine se nimereste, dar uita ca daca intra la ananghie tot de presa se roaga sa le spuna si lor ”povestea”, doar doar o rezolva ceva. Mass-media a fost folosita drept hartie igienica de aproape fiecare generatie de politicieni, dar care cand au avut presa, au fost pe val, dar cand n-au mai avut presa, n-a mai stiut nimeni de ei, iar cariera lor a fost rapid terminata.
Este genul de putere pe care presa il poate manifesta. De ce nu a functionat, pana acum, aceasta putere in cazul senatoarei Sosoaca? Nu poate fi decat un singur raspuns, cu doua sub-componente:
1. Produsul de presa ”Sosoaca” face bani, vinde publicitate si atrage audienta. Este o exploatare la doua capete, castiga toata lumea. Dar asta compromite moral presa, si pune sever la indoiala nu libertatea ei, cat responsabilitatea cu care isi manifesta aceasta libertate.
2. Produsul de presa ”Sosoaca” investeste bani, ergo cumpara spatiu de emisie, drept urmare – din nou – presa are ceva de castigat, fie asta cu compromitarea ei morala.
Mai sunt poate dintre aceia care spun ca s-o marginalizezi pe Sosoaca ar insemna sa-i dai o aura de martir, si sa-i radicalizezi si mai mult baza de sustinere. Aiurea. Problema nu e cu nucleul dur dimprejurul ei, care este mult mai mic decat pare. Problema este cu inflamatia cronica pe care o produce, cu atat mai mult cu cat din zona unor altfel moderati vor fi unii s-o aplaude, punctual, ca a luat ”atitudine” cand altii au tacut. Si pentru asta au sa-i ierte pacatele, ca doar asa face romanul: ”a (introdu aici actiunea sau infractiunea penala), dar a si facut”.
Atata vreme cat institutia cardinala a statului roman care este Parlamentul permite comportamente precum ale Dianei Iovanovici Sosoaca, si nu initiaza procedurile pentru ridicarea mandatului ei, Parlamentul Romaniei este complice, nu victima.
Sosoaca a abuzat, nu o singura data, de privilegiile ei de parlamentar. Ce s-a intamplat ieri putea fi prevenit daca avocata Sosoaca ar fi fost o simpla persoana privata, si nu un demnitar al statului roman.
Psihopatologia dansei nu e de natura sa-i afecteze nici discernamantul, nici intelegerea contextului in care se petrece comportamentul sau agresiv si violent. Dimpotriva, intelege dar il prefera, il utilizeaza drept joc subtil al auto-victimizarii si, cel mai important, pentru a lasa impresia puterii. Pe care putere, de fapt, n-o are decat cat timp poate demonstra ca ”nimeni nu-i poate face nimic”. Cam la fel cum un huligan in curtea scolii bate alti copii ca-i ta-su militian, sau securist, sau lucreaza la Judeteana. Acesta e nivelul.
Cred ca, lasat nesanctionat, incidentul acesta nu este decat un preambul al urmatorului, in care gradul de violenta interpersonala nu se va mai reduce la niste imbranceli si injurii. Este una dintre abilitatile democratiei de-a garanta mai mult decat drepturi si libertati individuale, cat sa protejeze cetateanul de violenta celui de langa el, respectiv pericolul pe care il reprezinta”, a scris medicul Gabriel Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
Atentionare meteorologica: Coduri galbene, portocalii si rosii pentru 21-22 noiembrie 2024 In contextul schimbarilor meteorologice…
Tragedie in lumea dezvoltatorilor imobiliari din Iasi O veste cutremuratoare a zguduit lumea dezvoltatorilor imobiliari…
Situatia copiilor Adrianei Bahmuteanu dupa decesul lui Silviu Prigoana Baietii Adrianei Bahmuteanu, Eduard si Maximus,…
Traian Basescu despre posibilitatea unui razboi nuclear: „Putin stie ca daca loveste primul, va fi…
Testamentul lui Silviu Prigoana: Detalii despre impartirea averii- Subiect de discutie dupa disparitie Moartea lui…
Dupa trei zile de tacere, Adriana Bahmuteanu a reusit sa vorbeasca cu fiul sau, Maximus,…