Saptamana Mare. Ce se face in Lunea Mare pentru a avea noroc, spor si sanatate in casa

Saptamana Patimilor este ultima saptamana dinaintea Invierii Domnului. In Lunea Mare se face curatenie si se aeriseste toata casa pentru a iesi relele si a face loc celor bune. Se spala toate lucrurile si se varuieste.

Obiceiuri si traditii in Lunea Mare, prima zi din Saptamana Patimilor

In Lunea Mare, femeile incep curatenia de Paste. Se scoate totul afara, se aeriseste casa ca sa iasa toate relele de peste iarna, se varuieste si se spala totul. “Sa nu te prinda Pastele in necuratenie, ca te blesteama casa!”

De asemenea, in Lunea Mare se poate spala.

Tot in Lunea Mare se fac doua pomeniri importante. A lui Iosif, cel de-al unsprezecelea fiu al batranului Iacob si primul al Rahilei. Biblia spune ca, acesta a fost aruncat intr-o fantana de catre fratii lui si mai apoi vandut unor negustori pentru 30 de arginti.

„Iata visatorul! Haidem sa-l omoram si sa-l aruncam intr-un put si sa zicem ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visurile lui”, au strigat fratii, dar Ruben, cel mai mic dintre ei a avut alta varianta: „Nu, sa nu varsati sange! Aruncati-l mai bine in putul acela din pustiu, dar mainile sa nu vi le puneti pe el”.

Iosif a fost vandut pe 30 de arginti

Iosif, aruncat in fantana, semnifica punerea lui Hristos in mormant. Si pentru ca putul era lipsit de apa, pana la Invierea lui Hristos, mormantul era chipul mortii, dar dupa, mormantul nu a mai fost considerat loc de veci. De asemenea, vanzarea lui Iosif pentru 30 de arginti este o preinchipuire a lui Hristos, vandut de Iuda, tot pentru 30 de arginti.

A doua pomenire este cea a smochinului neroditor

„Iar a doua zi iesind ei din Betania, Domnul a flamanzit. Si vazand un smochin de departe, avand frunze, a mers sa vada daca va gasi ceva in el”, a scris evanghelistul Marcu. Acest smochin neroditor este simbolul sinagogii, care nu a adus rodul mantuirii pe care l-a odraslit din plin Biserica crestina.

Pentru Isidor Pelusiotul are alta talcuire: „Daca Domnul nu gaseste in el odihna, a doua zi, adica dupa viata aceasta de acum, il usuca prin blestem si-l trimite in focul vesnic. Smochinul uscat din Sfanta Evanghelie este ca un stalp cu totul uscat, care ingrozeste pe cei care nu fac rod potrivit de virtute”.