Poveste cutremuratoare in Iasi: O batrana de 84 de ani, abandonata de propriii copii in spital. „Fac cruce, ma rog la Dumnezeu si plang”

Un caz socant zguduie opinia publica din Iasi. O femeie in varsta de 84 de ani, cunoscuta sub numele de Aurica Bundac, a fost abandonata de propriii copii intr-un spital, desi are o familie numeroasa si o locuinta. Situatia revoltatoare readuce in atentie drama tot mai frecventa a batranilor lasati in voia sortii chiar de cei pe care i-au crescut si iubit o viata intreaga.

De la casa visurilor la salonul de spital: o batranete traita in lacrimi

Batrana provine din comuna Fantanele, judetul Iasi, insa de aproape o saptamana este internata la Spitalul „Sfantul Spiridon” din Iasi. Nu pentru ca ar fi grav bolnava, ci pentru ca nu mai are unde sa mearga. Aurica Bundac nu mai locuieste in casa pentru care a muncit zeci de ani, ci pe un pat de spital, departe de cei noua copii pe care i-a crescut.

Ironia trista este ca locuinta i-a fost oferita unuia dintre baieti, iar acesta, in loc sa aiba grija de mama sa, a transformat casa intr-un grajd improvizat. Timp de o perioada, batrana a locuit cu el, dar recent acesta a decis sa o trimita la spital, pretinzand ca ii este rau. Medicii aveau sa constate ca nu era vorba de nicio urgenta medicala, ci de un caz de abandon pur si simplu.

Copii are, casa are… dar este lasata pe drumuri

Desi medicii au incercat in repetate randuri sa ia legatura cu familia, niciunul dintre copii nu s-a prezentat pentru a o lua acasa. Situatia revoltatoare a devenit virala, mai ales dupa declaratiile sfasietoare ale batranei, care traieste dintr-o pensie mica, confiscata de unul dintre fii.

„Au ajuns zile grele sa fiu pe drum boschetara, daca am facut atatia copii… Am facut baieti, fete si mor in casa de sete. (…) O ia baiatul asta care am stat la el (n.r. pensia), care m-a injurat de nu am auzit din neamurile mele. Mancarea, stii cum facea? Resturile lor din casa mi le aducea mie. Ma tem de el, ma tem.”, a marturisit batrana, conform observatornews.ro.

Singura pe holurile spitalului, cu sufletul sfasiat de durere

Medicii de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iasi au fost profund impresionati de povestea femeii si au incercat sa intervina. In cursul zilei de vineri, personalul medical a insotit-o inapoi in localitate, in speranta ca vreun membru al familiei va accepta sa o primeasca inapoi acasa. In ciuda rugamintilor venite inclusiv din partea autoritatilor locale si a asistentei sociale, toti au refuzat.

„Am fost la 3 familii, ne-am rugat cu insistente, si de la primarie, si domnul de la asistenta sociala si nu au vrut sa o primeasca. Facea cruce, se ruga la Dumnezeu, plangea”, a declarat un reprezentant al echipajului de pe ambulanta.

O raza de speranta: un compromis provizoriu

Dupa mai multe zile de incertitudine, una dintre fostele nurori ale batranei a acceptat, in cele din urma, sa ii amenajeze o camera in curte. Chiar si asa, pana cand acest spatiu va fi gata, Aurica va ramane internata in spital, desi nu are o afectiune medicala grava.

„Pentru ca este mai bine sa fie internata, va fi internata in clinica de medicina interna, dar nu pentru ca are o patologie care sa necesite internare. Din pacate, ne intalnim cu acest fenomen in fiecare saptamana”, a explicat Diana Cimpoesu, coordonator UPU-SMURD Iasi.

Un fenomen dureros: abandonul batranilor in spitale

Cazul Auricai Bundac nu este singular. In Romania, tot mai multi batrani ajung sa fie abandonati de propriii copii in spitale sau centre de ingrijire. Motivele sunt diverse: lipsa banilor, indiferenta, conflictele familiale sau pur si simplu neglijenta. Din pacate, institutiile medicale nu sunt pregatite sa devina adaposturi sociale, dar devin inevitabil ultima salvare pentru multi varstnici neajutorati.

Povestea femeii din Iasi este un semnal de alarma pentru societate. Este nevoie de solutii institutionale, dar si de constiinta umana. Sa ne amintim ca parintii care ne-au crescut merita respect, grija si sprijin, nu usi trantite in fata.

Concluzie: Ce lasam mostenire?

Drama traita de batrana din Iasi ar trebui sa fie o lectie dura despre responsabilitate familiala si empatie. Intr-o societate in care tot mai multi varstnici ajung pe drumuri, abandonul nu ar trebui sa fie o optiune. Este de datoria noastra sa schimbam aceasta realitate.