Medic roman, despre ororile din Ucraina: „Este Cain contra Abel. Este uciderea fratelui de catre frate”

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu face o analiza a situatiei din Ucraina.

„Simpaticul moderator de televiziune Victor Ciutacu a folosit, deunazi, o expresie care nu-mi da pace. Vorbind de tragedia migrantilor fugiti din calea razboiului, din Ukraina, Victor s-a referit la ”ghinionul geografic” al acestei tari.

Un lucru mai putin stiut despre mine e ca-mi plac gandurile originale, adica ideile pe care oamenii le au fara sa poti identifica, la o adica, sursa sau ”originalul”. Gabriel Liiceanu imi spunea, de altfel, intr-o alta conversatie ca-i este, mai in gluma mai in serios, teribil de teama sa nu se ”auto-plagieze”. Ciutacu nu se afla insa la acest risc, iar formularea pe care-o foloseste e teribil de ingenioasa.

Ce este acela, deci, ”ghinion geografic”?

Geografic e usor de deslusit. Suntem toti pe-o harta a lumii, prizariti cum ne-am pomenit, adunati cum ne-am imprastiat. Sa te uiti la relieful neiertator al anumitor tari, ca e desertic, sau arid, sau ca e supus intemperiilor ori vremii extreme, sa te uiti la cata hrana poate, sau nu, produce flora si fauna zonei respective trimite – indirect – la un astfel de ghinion.

Si apoi te mai poti gandi la ghinionul geografiei apropos de tectonica placilor, la ce zace sub noi, inima batanda a Planetei, pamantul viu, teluric, si care trimite spre suprafata forte imposibil de controlat, miscari magmatice, falii si frecusurile dintre ele. Sunt tari cu vulcani activi care erup periodic, sau la risc sa erupa. Sunt zone care stau la imbucarea dintre platforme de scoarta si de unde, periodic, se resimt cutremure.

Din acest punct de vedere, expresia ”ghinionul geografic” e fantastica, antropomorfic. Sa deschizi ochii in aceasta lume altfel indiferenta si neiertatoare, ca poporul lui Moise in cei 40 de ani prin desert, suficient cat sa-ti da seama ca pamantul promis, Canaanul din vis, e cu siguranta in alta parte.

Asta da ghinion!

Doar ca mai sunt pe aceasta lume fapte si intamplari pe care le poti trimite, fatalist, in galeata hazardului. Sunt acele intamplari pe care oamenii le delega proniei sau le atribuie divinitatii cand, de fapt, sunt facerile si desfacerile lor. Ale noastre. Ca vorbesti de saracie, sau ca vorbesti de industrie, ca vorbesti de civilizatie sau de avortul ei sangeros, omenirea si-a facut un prost obicei de-a da vina pe toti, deci pe nimeni, pentru acte altfel voite, precumpanite si deliberate. Ca e disparitatea si distanta dintre bogat si sarac, sau ca e vorba de incalcari flagrante ale drepturilor fundamentale ale omului, mai degraba astfel de ocurente au de-a face cu multimea care cuprinde ”orice, mai putin ghinion”.

Victor Ciutacu se refera, cand vorbeste la razboiul din Ukraina, la napasta hazardului care s-a pogorit asupra vecinilor nostri. Te pune pe ganduri, ce bine era daca era Ukraina mai aproape de ocean, cu siguranta n-avea Rusia treaba cu ea atunci. Doar ca geografia ”ghinionista” a ucrainenilor, ca si pardalnica noastra proprie geografie, n-are nimic a face cu locul unde ne-am nascut, unde traim.

Geografia ghinionului nostru are de-a face cu vecinul nostru de la rasarit, care-ti da periodic ghiont sa-ti iei tara in ranita si sa pleci unde-ai vedea cu ochii. Ori, aici, tare-mi e teama ca jurnalistul se afla intr-o rara, si grava, eroare.

Pentru ca daca atribui, fortuit, Ukrainei ghinionul geografic de-a fi fost invadata, trebuie sa-i dai si Rusiei norocul geografic de-a fi atacat. Doar ca nu statea Rusia pe-un deal, iara Ukraina in vale. N-avea treaba Rusia sa ravneasca la merele verzi din gradina vecinului, sau la femeia lui, sau la dobitoacele acestuia. Ai putea sa propui ca, unde stau semintele vechilor imperii, marginasii sunt ghinionisti. Drept urmare nu doar Ukraina, dar si Polonia, Slovacia, tarile baltice, Romania impartasesc acest ghinion.

La fel si Georgia, Belarus sunt deodata ghinioniste.

Exista un sentiment, de fapt un pre-sentiment care leaga omul de pamantul lui, care transcende de fapt plenitudinea si cornul abundentei generat de simpla geografie. De asta isi apara Israelul deluturile lor absolut aride pe care le-au teraformat in livezi de portocali. De asta ii vezi, simetric, pe palestinieni ca se agata de-o limba de nisip, si-o culme cu maslini. Pentru ca acolo, sarmane fapturi, si-au gasit numele, identitatea, acolo si-au ingropat dragi si tot acolo li s-au nascut copii.

Iar, in acest sens, fiecare om, pe fiecare pamant, c-o fi manos ori ba, si-a gasit norocul. Acolo, unde a tras aer in piept pentru prima oara, si-a pus problema propriei existente si-a propriilor lui slabiciuni. E cu acest sens ca, noi toti, nu conteaza ca suntem rusi ori romani, ucraineni or bielorusi, suntem marii norocosi ai geografiei. Pentru ca ne-am nascut, unde majoritatea – de fapt – dintre noi nu se vor fi nascut niciodata.

Exista un motiv pentru toate aceste zile, cand istoria Ucrainei, si-a Rusiei, se scriu in cerneala carmin a mortilor de pe front. Iar motivul n-are deloc a face nici cu muntii, nici cu vaile, nici cu apa nici cu fiarele. Are de-a face cu intentia unui om, vremelnic puternic peste altii, si decizia, vointa, actul lui unilateral de a comite violenta asupra altui om.

Este Cain contra Abel. Este uciderea fratelui de catre frate. Niciun ghinion aici. Doar o roata a timpului care se intoarce, din nou si din nou”, a scris medicul pe Fcebook.