Izvorul Tamaduirii, sarbatoare mare in Saptamana Luminata. Ce sa nu faci niciodata in aceasta zi

Izvorul Tamaduirii 2024. Crestin-ortodocsii sarbatoresc in Vinerea Luminata Izvorul Tamaduirii. Sarbatoarea ii este inchinata Maicii Domnului si este un eveniment marcat de traditii si obiceiuri cu o puternica incarcatura spirituala.

In aceasta zi, credinciosii cinstesc un praznic imparatesc inchinat Maicii Domnului.

In traditia populara, sarbatoarea este norocoasa si spornica pentru sapatorii de fantani. In aceasta zi, apele sunt mai zgomotoase, mai zbuciumate; de aceea, zgomotul apei ii ajuta pe fantanari sa gaseasca mai usor o sursa de apa- in gradina casei sau in zone de deal si de campie, pe ogorul lor.

In toate lacasurile ortodoxe de cult de la orase si de la sate, la praznicul inchinat Izvorului Tamaduirii se savarsesc, dupa randuiala specifica Saptamanii Luminate, slujbe de sfintire a apei, numita Agheasma Mica. Dupa slujba de sfintire, preotii ii stropesc pe credinciosi cu apa binecuvantata si canta troparul: „Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta, pazeste pe poporul Tau”.

In credinta populara, acest cantec de binecuvantare, rostit de preot in timp ce multimea credinciosilor este stropita cu apa sfintita, are rol purificator, de indepartare a energiilor negative si a pagubei.

Apa sfintita acum are efecte dovedite asupra sanatatii fizice si spirituale. In traditia populara, bolnavii care respecta ritualul si beau agheasma dimineata, inainte de micul dejun, se inzdravenesc. De asemenea, cu Agheasma mica se stropesc incaperile din gospodarie, cu exceptia baii.

Asimilarea Maicii Domnului cu un Izvorul Tamaduirii nu este intamplatoare, deoarece este mijlocitoarea noastra catre Iisus. De aceea crestinii ii cer ajutor in momentele lor de boala sau de necaz.

O istorie de 1500 de ani

Sarbatoarea are o istorie veche de 1500 de ani. Ea evoca un miracol care dateaza din secolul al V-lea, pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu putin timp inainte ca acesta sa ajunga imparat.

Legenda spune ca Leon cel evlavios si binecredincios se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului unde a intalnit un batran orb. Leon s-a oferit sa-l calauzeasca. Din vorba in vorba, Leon a constatat ca batranul era un om religios. El obisnuia sa le spuna crestinilor ca, in padurile imperiale, sunt izvoare si lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihastrilor retrasi in acele locuri.

Legenda mai spune ca, prinsi in discutii legate de Invierea Domnului, cei doi s-au ratacit. Atunci cand orbului i s-a facut sete si l-a rugat pe Leon sa-i aduca apa, viitorul imparat n-a gasit. Atunci can era deznadajduit, el a auzit o voce: “Nu este nevoie sa te ostenesti, Leon, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure. Luand apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui intunecati! Atunci vei cunoaste cine sunt eu!”

Leon a urmat intocmai sfatul primit „de sus”, iar orbul si-a recapatat in mod miraculor vederea. Cand s-a infaptuit minunea, orbul a exclamat: ”Maica Domnului esti aici! Te-am gasit!” Coplesit de cele intamplate, Leon a ingenuncheat. El a rostit la randul lui: „Am vazut Lumina cea adevarata, pe Maica Preacurata. Aici este izvorul tamaduitor, fantana datatoare de sanatate”!

Inteleptul orb i-a zis lui Leon ca, in curand, va ajunge imparat.

Profetia s-a implinit, iar prima grija a imparatului Leon a fost sa ridice o biserica, aproape de izvorul tamaduitor. Se spune ca dupa ce a baut apa din apa vindecatoare, chiar si imparatul Justinian s-a insanatosit, dupa o grea suferinta.

Izvorul s-a pastrat pana in zilele noastre. La Istanbul, denumirea actuala a vechii cetati a Constantinopolului, credinciosii se pot inchina intr-o biserica cu hramul Izvorul Tamaduirii, ridicata in secolul al XIX-lea, la subsolul careiea exista un paraclis ce dateaza din secolul al V-lea si care adaposteste un izvor cu apa tamaduitoare din vremea imparatului Leon.

Traditii si obiceiuri:

In ziua de Izvorul Tamaduirii, tinerii adolescenti din anumite zone ale tarii obisnuiau sa faca legamantul juvenil – in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit.

Persoanele ”legate”, verii, surorile, fratii, fratii de cruce se intalneau anual sau dupa casatorie, la Rusalii. Dupa incheierea legamantului, ei se comportau unii fata de ceilalti ca adevarati frati si surori. In traditia populara, se crede ca bolnavii care respecta ritualul si beau apa sfintita din ziua praznicului dimineata, inainte de micul dejun, se inzdravenesc.

Importanta ritualului stropirii cu apa

Cu Agheasma Mica se stropesc toate camerele din casa. Se mai spune in popor ca, in Vinerea Luminata, apele sunt mai zgomotoase si mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei ii ajuta pe fantanari sa gaseasca mai usor o sursa de apa.

Tot in ziua de Izvorul Tamaduirii, gospodarii arunca apa sfintita peste vitele de povara, pentru ca ele sa fie sanatoase si sa lucreze cu spor la muncile agricole. Se stropesc cu apa sfintita in ziua praznicului si gradinile si livezile, pentru a fi un an rodnic. Totodata, oamenii cred ca acest ritual protejeaza recoltele de distrugerile provocate de grindina.

Ce este interzis sa faci de Izvorul Tamaduirii

In Vinerea Luminata, femeile nu trebuie sa spele sa calce sau sa croiasca imbracaminte, pentru ca se spune ca lucrul facut in ziua sfanta nu va fi de folos si nu va fi terminat niciodata.

Tot printre cei care cred in superstitii, se spune ca daca cineva are curajul sa lase, in ziua de Izvorul Tamaduirii o cana ori un vas cu apa sub un nuc sau un soc, si gaseste mai tarziu pamant la fundul acelui vas, insemna ca nu mai are multe zile de trait.