Iohannis a anuntat prelungirea mandatului sau: „Concluzie. Eu raman”

Presedintele Klaus Iohannis a intrebat, intr-un moment tensionat difuzat live la TV, „Ce fac eu?”, imediat oferindu-si propriul raspuns: „Eu raman in mandat pana cand va fi ales un nou presedinte al Romaniei”. Aceasta declaratie a ridicat rapid numeroase semne de intrebare. Intr-un stat de drept, deciziile majore nu sunt luate unilateral, si, evident, „elevul nu impreuna-si corecteaza teza”, scrie Hotnews.ro.

Pentru cateva ore, a parut ca asistam la o premiera in Uniunea Europeana: un sef de stat parea sa decida singur aplicarea legii pentru propria situatie, comunicand sec: „Concluzie. Eu raman”.

Aceasta atitudine a generat intrebari legate de rolul Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR). Exista aceasta institutie sau a fost desfiintata de structuri invizibile? Aceeasi CCR a invalidat primul tur al alegerilor prezidentiale, stabilind reluarea acestora pentru respectarea normelor constitutionale.

Alineatele si confuzia creata

Confuzia a aparut cand Klaus Iohannis a citat live „Alineatul 2 din Articolul 83” al Constitutiei Romaniei: „Presedintele Romaniei isi exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou ales”.

Totusi, Alineatul 1 precizeaza ca „Mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercita de la data depunerii juramantului”. Conform acestei prevederi, mandatul lui Klaus Iohannis se incheie la 21 decembrie.

In acest context, cine decide ce alineat se aplica? La prima vedere, declaratiile presedintelui sugerau ca el ar fi luat aceasta hotarare. Totusi, mai tarziu, motivarea CCR (Punctul 22) a clarificat situatia: „Curtea, avand in vedere complexitatea si durata in timp a operatiunilor electorale necesare ulterior pronuntarii prezentei decizii, constata aplicabilitatea art. 83 alin. (2) din Constitutie”.

Astfel, CCR a decis prelungirea mandatului presedintelui in exercitiu pana la finalizarea procesului electoral. Cu toate acestea, comunicarea publica a presedintelui a fost perceputa ca fiind incompleta, alimentand suspiciuni.

Statul roman si datoriile sale fata de cetateni

Decizia CCR ridica intrebari esentiale despre legalitate si corectitudine. Spre exemplu, daca CCR a sanctionat un candidat precum Calin Georgescu pentru nedeclararea cheltuielilor cu influencerii pe TikTok, ce se intampla cu situatiile similare? Nicolae Ciuca, de exemplu, a evitat sa includa in declaratii cheltuielile de peste 2 milioane de euro pentru 400 de panouri publicitare finantate din bani publici.

Conform CCR, aceste actiuni ar putea fi considerate „o promovare agresiva pentru unul din candidati”. Daca panourile nu erau pentru promovarea lui Ciuca, ci pentru PNL, cine a permis utilizarea banilor publici pentru a promova o persoana privata?

De asemenea, televiziunile care difuzeaza propaganda nemarcata, la fel ca platformele de socializare, ar trebui sa fie obligate sa dezvaluie sursele de finantare. Aceasta problema de transparenta trebuie abordata urgent pentru a preveni repetarea neregulilor in viitoarele campanii electorale.

„Au venit americanii” si scenarii conspirationale

In contextul acestei crize electorale, au circulat zvonuri conform carora americanii ar fi intervenit direct, trimitind o celula de criza pentru a sprijini guvernul roman. Totusi, realitatea ar putea fi mult mai banala, asemanatoare cu intriga din romanul „Omul nostru din Panama” de John le Carré: fonduri importante trimise pentru sustinerea democratiei sunt, uneori, gestionate ineficient de actorii locali.

Americanii ar putea sa fi trimis contabili, nu salvatori, pentru a evalua cum au fost folosite resursele destinate consolidarii democratiei in Romania. Vorba celebrului politician rus Arbatov, „Daca reusesti sa scapi dupa ce ai facut ceva rau si pare chiar ca ai avut succes, esti practic condamnat sa reiterezi aceleasi politici. Si faci asta pana cand ti se intampla ceva definitiv”.

Concluzie

Restabilirea increderii cetatenilor in democratie si in corectitudinea procesului electoral trebuie sa fie o prioritate. Nu TikTok sau influenceri reprezinta cauza principala a problemelor, ci lipsa de transparenta si respect fata de lege, manifestate in mod repetat chiar de catre institutiile publice si partidele politice din Romania. Bucurestiul, nu Beijingul sau Washingtonul, trebuie sa ia initiativa in reformarea acestui sistem.