Anubis: Pazitorul trecatorilor dintre lumi

Anubis, cunoscut in limba egipteana ca Inpu sau Anpu, isi are originile in cele mai vechi perioade ale istoriei Egiptului, fiind adorat inca din perioada predinastica. Numele sau este asociat cu termenul egiptean pentru „sacal”, un animal care era frecvent observat in jurul mormintelor.

De-a lungul timpului, Anubis a fost perceput ca o figura-cheie in procesele care legau lumea pamanteasca de cea a spiritelor.

Se spune ca in vechile vremuri, cand Nilul curgea necontenit, iar piramidele atingeau cerul cu varfurile lor de piatra, un sacal cu ochi de noapte veghea asupra celor care paseau dincolo de pragul vietii. Numele sau era Anubis, si el era mai mult decat un zeu – era liantul dintre cele doua lumi, stapanul umbrelor si pazitorul eternitatii.

Nasterea fiului umbrelor

Legenda spune ca Anubis s-a nascut sub o stea cazuta, in imbratisarea misterului si a tacerii. Mama sa, Nephthys, zeita noptii si a ascunselor, l-a nascut pe ascuns, iar Isis, mareata regina a magiei, l-a luat sub aripa sa protectoare. Sub mainile ei pricepute, copilul cu suflet de sacal a crescut ca un gardian al portilor necunoscute.

Cu timpul, Anubis a devenit pazitorul drumurilor care se pierdeau in ceata eternitatii. Cu pasi usori, precum adierea vantului de desert, el mergea alaturi de cei plecati, indrumandu-i cu o blandete demna de nemurire.

Cantaretul sufletelor

Se spune ca, intr-o sala ascunsa din Duat, lumea de dincolo, Anubis isi facea aparitia cu chipul sau solemn, purtand o balanta stralucitoare. Intr-o mana tinea o pana aurie, simbolul adevarului, iar in cealalta, nimic altceva decat inima celui decedat, grea de amintiri si fapte.

Cand linistea devenea de nepatruns, Anubis aseza totul pe balanta. Soaptele panterei noptii, ochii intrebatori ai sufletelor si freamatul eternitatii asistau la judecata divina. Daca inima era usoara, sufletul trecea intr-un taram al linistii. Dar daca greutatea sa era coplesitoare, un abis nemilos il inghitea pe cel vinovat.

Legamantul mumiei regale

Se spune ca, in noaptea in care Osiris, regele vesniciei, a fost tradat de Seth, Anubis a fost cel care i-a gasit trupul sfasiat. Cu o maiestrie demna de un zeu, a infasurat trupul lui Osiris in panze fine, parfumate cu rasini si uleiuri sacre. Prin acest act, Anubis a legat pentru totdeauna viata si moartea intr-un dans solemn.

Fiecare mumie creata de mainile oamenilor era o umbra a acelui legamant divin. Anubis era chemat sa binecuvanteze aceste ritualuri, iar preotii, purtand masti de sacal, rosteau incantatii care se ridicau ca un fum albastru spre ceruri.

Intalnirea cu zeul umbrelor

O alta poveste spune ca, intr-o noapte fara stele, un muritor curajos a indraznit sa-l caute pe Anubis. Pe drumurile desertului, invaluit in tacere, a gasit o silueta misterioasa, cu ochi ce ardeau ca jarul. Anubis, cu o voce ce semana cu soaptele vantului, i-a spus:

„Nu cauta nemurirea, muritorule. Dar, daca vei intelege moartea, vei intelege viata.”

Se spune ca muritorul s-a intors schimbat, iar in ochii sai se putea citi o intelepciune veche de milenii.

Pazitorul eternitatii

Anubis ramane o figura atemporala, un zeu al umbrelor si al adevarului. Pe cararile intunecate ale necunoscutului, el vegheaza ca un far al sperantei. In inimile celor care il chemau in rugaciuni, el era o punte intre frica de moarte si promisiunea unei renasteri.

Sacalul cu ochi de noapte, protector al sufletelor, va continua sa fie povestit printre soaptele nisipului, in noptile in care cerul Egiptului pare sa asculte cantecul eternitatii.